Potrivit datelor furnizate de Direcția Regională de Statistică Bistrița-Năsăud, populația după domiciliu din județ la 1 ianuarie 2026 (aceeași cu populația la data de 31 decembrie 2025) a fost de 322,1 mii persoane, în scădere cu 0,2% față de 1 ianuarie 2025. De asemenea, procesul de îmbătrânire demografică a continuat anul trecut.
În județul nostru, populaţia rurală şi cea de sex feminin sunt majoritare (59,6%, respectiv 50,4%).
„Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, populaţia vârstnică de 65 ani și peste depășind cu 6,3% populația tânără de 0-14 ani (55,3 mii față de 50,1 mii persoane).
La 1 ianuarie 2026 populația după domiciliu din mediul urban a fost de 130,1 mii persoane, în ușoară creștere față 1 ianuarie 2025 (+0,2%); cea din mediul rural a fost de 192,0 mii persoane, în scădere față 1 ianuarie 2025 (-0,5%).
Indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 106,0 la 1 ianuarie 2025, la 110,4 persoane vârstnice la 100 persoane tinere la 1 ianuarie 2026″, se explică într-un comunicat de presă remis de instituție.
La 1 ianuarie 2026, cea mai mare pondere în totalul populaţiei o deţinea grupa de vârstă 45-49 ani (8,2%).
Aceeași grupă de vârstă a avut cea mai mare pondere atât în rândul persoanelor de sex feminin (7,8%), cât și în rândul persoanelor de sex masculin (8,5%).
Ponderea grupei de 0-4 ani a fost de 4,7%, mai mică decât cea a grupelor de vârstă 5-9 ani (5,5%), 10-14 ani (5,3%) și 15-19 ani (5,7%).
 a fost de 322,1 mii persoane, în scădere cu 0,2% față de 1 ianuarie 2025. De asemenea,procesul de îmbătrânire demografică a continuat anul trecut.){kind=link}
De la prima vedere populaţia judeţului Bistrița-Năsăud de 322.100 locuitori este mai mică decâ cea din Zona Metropolitană a municipiului Cluj-Napoca unde populaţia se ridică la 410.766 locuitori, dintre care 286.598 numai în municipiul Cluj-Napoca. Situația la nivelul țării nu e singulară. Este o dovadă a necesitătii de realizare a reorganizării administrativ-teritoriale a României.
Mai întâi este necesară o revizuire a respectării criteriului privind numărul locuitorilor din fiecare UAT şi intrarea în legalitate. In acest sens, Curtea de Conturi a României a realizat un audit al performanței prin care a analizat modul de organizare și funcționare a comunelor și orașelor mici din România, în raport cu populația deservită și cu serviciile oferite. Auditul a avut ca obiective evaluarea măsurii în care comunele și orașele mici1 reușesc să îndeplinească condițiile prevăzute de legislație, să gestioneze resursele avute la dispoziție și să ofere servicii publice în raport cu populația deservită. Perioada supusă auditării a fost 2021-2023, iar acțiunea de audit s-a desfășurat în perioada aprilie-noiembrie 2024.
Potrivit raportului, unul dintre indicatorii cheie prevăzuți de legislație este „numărul de locuitori”, al cărui prag minim pentru constituirea orașelor este 10.000 de locuitori, iar pentru comune pragul este de 1.500 de locuitori. La nivelul anului 2023, 119 orașe nu îndeplineau criteriul demografic de minimum 10.000 de locuitori. Acestea reprezintă mai mult de jumătate (55%) din totalul de 216 orașe. Totodată, un număr de 432 de comune (15% din numărul total de comune) nu îndeplineau criteriul respectiv.
Asadar, chiar si pe legea actuală , reforma administratiei locale ar trebui să înceapă de la comasarea unor comune care nu respectă criteriul numărului de locuitori.
(vezi: https://www.curteadeconturi.ro/comunicare/comunicate-de-presa/audit-al-p…)
Pe de altă parte, o analiză recentă privind contribuția județelor la produsul intern brut (PIB-ul
României) , demonstrează că din totalul de 41 de județe + municipiul București, un număr de 32 se situează sub pragul de 2% din PIB, iar 10 dintre acestea coboară chiar sub 1%, fiind considerate nule din punct de vedere economic:
(Vezi: https://www.profit.ro/stiri/economie/judete-nule-in-romania-harta-pib-20…)
Aceasta este încă o dovadă că avem o structură economică puternic polarizată la nivel național, ceea ce demonstrează necesitatea reorganizării administrativ-teritoriale a României pe structura regiunilor de dezvoltare. In acest sens există depus la parlament un proiect de reorganizare administrativ-teritorială a României , depus la parlament încă din legislatura trecută din partea USR :
(Vezi: https://cdn.g4media.ro/wp-content/uploads/2024/10/Proiect-USR-Reorganiza…)
Reforma administrativ-teritorială este o necesitate si aceasta se poate face printr-o procedură mai simplă fără modificarea constitutiei , printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor judete in structuri administative mai mari. Această comasare contribuie la reducerea numărului de judete si păstrarea denumirii de „judet” prevăzută in actuala constitutie. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene.
De asemenea, in România sunt 3.228 de unități administrativ-teritoriale (UAT), constând din 2.862 de comune, 216 orașe, 102 municipii, 41 de consilii județene și Primăria Capitalei cu cele șase primării de sector, dintre care doar o pătrime din acestea pot susține cheltuielile cu salariile exclusiv din venituri proprii, fără a lua în considerare si cheltuielile de funcționare.
Dacă s-ar face reorganizarea administrativ-teritorială PIB-ul cumulat al județelor componente din fiecare regiune de dezvoltare ar determina contribuția la PIB-ul României cu cote mai ridicate după municipiul București. La nivel național situația s-ar echilibra și în cazul contributiei celorlalte regiuni de dezvoltare comparativ cu capitala.
In concluzie, e nevoie de o reformă administrativ-teritorială care să asigure dezvoltarea economico- socială a României pe o bază sustenabilă.
Chiar dacă pentru functiile alese reforma administrativă nu poate fi făcută decât odată cu alegerile din 2028, nimic nu opreşte reducerea de pe acum a numărului de prefecturi si institutii deconcentrate care in prezent sunt răspândite în cele 40 de judete si în municipiul București, la numai 8 prefecturi unde prefecții sunt numiți de Guvern fiind responsabili pentru conducerea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și altor organe ale administrației publice centrale din numai 8 unități administrativ-teritoriale respectiv in cele 8 regiuni de dezvoltare. In felul acesta s-ar reduce semnificativ cheltuielile bugetare inutile, rămânând mai mulți bani pentru sănătate, educație si ordine publică.