Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare ortodoxă și catolică marcată an de an pe 15 august, în care se comemorează trecerea Fecioarei Maria din această lume.

În trecut, în satele din zona Becleanului era obligatoriu pelerinajul la Nicula. Credincioșii, cu icoana Maicii Domnului în fruntea coloanei, străbăteau pe jos distanța până la mănăstire, cântând pricesne.

„În ajunul sărbătorii, leșenii împleteau cununi din flori, spice de grâu și frunze de nuc și le așezau la troițele de la răspântia drumurilor sau la icoanele din casă.

În zona Țibleșului, acum se adunau castraveții copți și îngălbeniți, care se crăpau și se puneau la uscat, fiind considerați ca buni pentru durerile de măsele sau „bube rele”.

În tradiția populară din zona noastră se considerau ca zile ploioase, zilele din ajunul Adormirii – „ploile Bulciului”, nume preluat de la Târgul cel Mare al Bistriței”, potrivit Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud.

Tot în această zi erau adunate și ultimele plante de „leac” – busuiocul, măghiranul, daliile. De asemenea, nu era bine să mergi înapoi, deoarece se considera că Maica Domnului se întrista.

„Acum bărbații schimbau pălăria cu căciula, iar cine era văzut purtând pălărie după 15 august era ironizat.

Începea sezonul nunților!”, mai explică cei de la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.

Ilustratele de mai jos fac parte din colecțiile „Anton Coșbuc” și „Liviu Păiuș” și din Fondul Arhivistic al României: