Cristi Moldovan, fondatorul Asociației Mocănița Transilvaniei și regizor la Murgiso Media, a finalizat zilele trecute filmul documentar despre clădirea Colegiului „Liviu Rebreanu” Bistrița. A fost un un proiect de suflet, mai ales pentru că a fost vorba de liceul în care a învățat și Cristi Moldovan. Liceul în care a folosit pentru prima dată o cameră de filmat, cumpărată de părinții săi, acum vreo 20 de ani.
„Am avut ocazia să reîntâlnesc colegi și profesori, să reinterpretez cu mintea de acum, momentele de atunci. Am fost aproape de constructori, de ingineri și am urmărit procesul „la firul ierbii” în anii restaurării clădirii”, a povestit Cristi Moldovan.
Acesta a împărtășit cu prietenii săi și câteva dintre gândurile personale referitoare la această experiență:
„Suntem în era în care vrem totul ACUM. Nu ne interesează cum, de ce, oare avem nevoie, îmi folosește, este posibil? Înainte să înceapă construcția clădirii în 1908, care a durat 2 ani, a fost o perioadă de planificare de 20 de ani.
Timp în care toate aceste detalii au fost puse la punct. Acum vrem mult, bine, iar dacă se poate… instant. A, da… și fără efort. Supraestimăm rezultatele pe termen scurt și ignorăm beneficiile pe termen lung. Iar acest aspect se leagă de următorul gând.
Puterea comunității de altădată. Mai avem comunități? Ori suntem doar niște oameni răsfirați prin sate și orașe care ne preocupăm de propria ogradă și nu ne pasă ce rămâne în urma noastră?
Remarcam faptul că jumătate din fondurile necesare pentru construcția clădirii au fost strânse din donații. Cu siguranță, toată forța de muncă specializată a fost din comunitate.
Bănci locale, persoane înstărite, foști elevi sași, români, evrei și maghiari, satele din jurul Bistriței, inclusiv români plecați în SUA la începutul sec. XX … Cu toții au pus mână de la mână pentru construcția unei școli moderne – convinși că doar educația le poate asigura un viitor mai bun.
Poate ar ajuta ca și noi să avem așteptări mai rezonabile din partea autorităților. Să vedem în schimb mai multă implicare civică, lucru care din fericire începe să fie tot mai frecvent în ultimii ani.
Restaurarea unei clădiri monument istoric este un proces mai complex. De multe ori mai costisitor decât construcția unei clădiri noi.
Atunci mergeai pe strada Lemnarilor și aveai 50 de meșteri. Mergeai pe strada Fierarilor, Pietrarilor și aveai 50 de meșteri. Acum, găsește-i unde nu-s.
Spunea doamna arhitect la un moment dat că nu mai suntem capabili acum să proiectăm clădiri pe care le proiectau atunci. Erau proiecte făcute de mână cu creion și tuș. Iar în execuție obțineau niște detalii absolut impresionante. Cu toată tehnologia de acum, abia reușim să le scanăm și să le restaurăm”, a mai povestit Cristi Moldovan.
