Riveria Band a început ca o trupă de blues – acum aproape doi ani, cu Grisha Cociu și Luca Salvan. Lor li s-au alăturat Dragoș Patca și Maya Forrai, iar ulterior Alex Mărginean și Adela Ursa. Au debutat pe scenă la Herina, au susținut în ultimul an peste 30 concerte, cântă admirabil și sunt foarte buni prieteni. Ieri trupa și-a lansat prima compoziție proprie – Arde o stea.
„Era ceva nou în Bistrița, nu mai existau tineri care să cânte blues. Formații rock erau, dar de blues nu. Până la urmă, mă bucur că am rămas în formula aceea – alături de Luca Salvan, basist. Domnul profesor Claudiu Copaciu ne ajuta cu tobele. Într-o zi, la repetiții, ne-am întâlnit cu Maya și Dragoș Patca. Ni s-au alăturat și ei în trupă”, ne-a povestit Grisha Cociu.
Prima compoziție proprie semnată Riveria Band a fost lansată ieri, pe Youtube, Spotify, Apple Music și celelalte platforme de muzică. Așa că merită să
Grisha are 15 ani și este elev la Liceul de Arte „Corneliu Baba”. A învățat să cânte la chitară cu profesorul Claudiu Copaciu. A început cu o chitară acustică și a cântat la început folk. Chitara electrică l-a atras însă ca un magnet, și a renunțat, treptat, la folk.
„Ne întâlnim săptămânal cam de trei ori. Repetăm de obicei la domnul Copaciu cam o oră și jumătate, iar apoi ne întâlnim acasă la cine este liber, la cine se poate.
Sperăm să ajungem cu Riveria cât de departe se poate. Avem o fundație bună, toți membrii formației sunt tineri serioși, așa că eu zic că dacă o ținem tot așa – avem un viitor promițător împreună.
Unul dintre cele mai frumoase concerte pentru mine a fost cel din 1 Decembrie, de pe pietonal. A fost fenomenal, a fost plin de oameni, a fost un sentiment chiar incredibil să cântăm în fața atâtor oameni. Nu am simțit emoțiile, chiar m-am simțit în largul meu. Cred că a fost unul dintre cele mai bune concerte Riveria.
Mi-a plăcut mult și concertul din Schullerwald, de Ziua Tineretului. A fost tare frumos și acolo. Am avut ocazia să cânt și chitară solo și ritm. L-am înlocuit pe Dragoș Patca, care avea ceva treabă în ziua aceea. A fost o săptămână super grea, cu repetiții intense, dar până la urmă roadele muncii s-au văzut din plin…”.
Despre prima lor piesă – compoziție proprie, Grisha a subliniat că „este o piesă minunată, este prima noastră piesă compusă și mixată de noi.
Versurile au fost compuse de solista noastră, Adela Ursa. Pot fi interpretate în multe feluri. Probabil cea mai simplă interpretare este cea a unei povești de dragoste. Muzica am compus-o împreună, am primit niște sfaturi și idei din partea unor prieteni. Cred că varianta de acum este cea mai bună, comparativ cu cea inițială. Am stilizat-o și finisat-o câteva luni bune”, ne-a mai povestit Grisha.
Luca Salvan are 15 ani, cântă la chitară bas și este elev la Liceul de Arte Corneliu Baba, în clasa de Restaurare.
„La Riveria îmi place foarte mult energia și mesajul pe care le putem transmite către oameni. Ne întâlnim la repetiții de câte ori putem. Nu există un program fix bătut în cuie. Cel puțin o dat pe săptămână este obligatoriu să ne vedem. Uneori reușim și mai des, când avem timp. Pentru că mereu se poate cânta mai bine și slavă Domnului avem de fiecare dată ce cânta.
Eu cânt în Riveria la chitară bas – un instrument de ritm și acompaniament. Am ales chitara bas cu ajutorul lui Grisha, colegul meu. Eram prieteni, veneam la el acasă, el avea o chitară acustică și una electrică. Iar într-o zi zi ne-am jucat cu ele: eu am cântat basul pe chitara lui acustică, iar el – o altă parte pe chitara lui electrică. Atunci mi-am dat seama că sună foarte bine și că pe asta m-aș duce mai departe.
Încerc să învăț acum să cânt și pe alte instrumente. Și am început cu pianul, ca să ajung la orgă. Dar și la chitară simplă…”
Despre prima lor piesă, Luca Salvan spune că e foarte puternică. „E la fel ca noi, de fapt. Am lucrat foate mult la ea, ne-am dat peste cap și am dat tot ce a fost mai bun din noi ca s-o ducem la bun sfârșit. Iar în final a ieșit ceva foarte frumos. A meritat toată munca…”, ne-a povestit Luca Salvan.
Tânărul chitarist se simte inspirat atunci când se plimbă pe stradă. „Atunci îmi vin cele mai bune idei. Out of nowhere, parcă… Pentru că am mintea liberă și nu mă stresez deloc…”
Luca Salvan ne-a mai povestit că își amintește perfect și de primul concert Riveria Band – la Festivalul medieval de la Herina.
„A fost plină de energie atmosfera. Și noi am avut multă energie, iar concertul a ieșit foarte bine. Chiar dacă a fost un festival mai mic, nu ca și cele mai mari organizate de Primăria Bistrița, să zicem, nouă ne-a plăcut foarte mult. Ne-am întoarce în orice zi acolo.
Mi-au rămas în suflet concertele pe care le-am susținut în centrul Bistriței. Concertul de la Zilele Bistriței, anul trecut, a fost primul concert în care am avut parte de o scenă atât de mare. Ne-a demonstrat la ce nivel suntem. Am înțeles atunci că putem ajunge cât de sus vrem noi. La început nu ne-am imaginat așa. După Zilele Bistriței au urmat și altele.
O trupă este cam ca o relație de iubire. Cu certuri, cu ciondăneli, cu bucurie, fericire dar și muncă. Uneori trebuie să te schimbi, să renunți la unele idei sau obiceiuri. Fiecare dintre noi ne-am schimbat într-un fel. Ca să devenim un corp care merge bine, ca un întreg. Nu cred că există trupă fără certuri, din diferite motive…”, consideră Luca Salvan.
Dragoș Patca are 18 ani, a terminat Mate Info, la Infoel iar după Bacalaureat vrea să meargă la facultate în Germania, acolo unde studiază și fratele lui.
Dragoș vrea să studieze acolo Inginerie megatronică. „Are o anumită legătură și cu muzica. Din punctul meu de vedere, și muzica este o știință.
Îmi place la Riveria faptul că suntem foarte buni prieteni. Acesta a fost visul nostru. Puțini tineri au parte de un asemenea vis. Eu sunt foarte fericit pentru că Riveria există. Ne mai certăm, mai răcnim, ne împăcăm apoi…
Piesa mea preferată este evident Arde o stea. Mai ales că este compoziția noastră proprie 100%”, ne-a povestit Dragoș.
Un concert foarte special pe care Dragoș și-l amintește cu drag a fost cel de anul trecut, la Way Too Far Rock Festival. „Erau sunetiști foarte buni și instrumente, boxe, amplificatoare foarte bune. Am cântat pe scena mare, a fost foarte mișto. M-am simțit tare bine și la concertele din centrul Bistriței, pe pietonal, de 1 Decembrie și de Ziua Femeii. Au fost mulți oameni atunci, ne strigau numele, interacțiunea cu publicul a fost foarte faină. Mi-a plăcut foarte mult.
Mi-ar plăcea ca Riveria Band să continue pe drumul ăsta. Chiar dacă o să fiu în Germania la facultate peste câteva luni, o să mă ocup de promovare și management de acolo.
Iar când mă întorc, o să cânt iar împreună. Grisha, pe de altă parte, este un chitarist foarte talentat. Sunt sigur că o să facă față și o să se descurce cu toate provocările care urmează. Eu o să cânt cu ei de câte ori mă întorc acasă.
Cred că o să mă întorc des, o să cântăm și o să fie la fel de fain. Visul meu este să reușesc să pun la punct niște contracte să cântăm în Berlin. E mai greu, dar e un vis. Nu e imposibil, mă gândesc…”
Alexandru Mărginean are 16 ani și a fost elev al Liceului de Muzică Tudor Jarda, unde a studiat pianul.
Din clasa a VIII-a a virat-o spre Colegiul „Andrei Mureșanu”, iar acum este elev în clasa a IX-a, la Științele Naturii. „Am fost diagnosticat cu diabet acum trei ani. Am decis că aș vrea să merg pe Medicină, iar de la Muzică mi-ar fi fost mult mai greu. Mi-a folosit totuși muzica, pentru că acum fac parte din Riveria. Am și acum zile în care studiez la pian și cânt tot felul de piese care îmi plac.
Nu sunt chiar de la începutul trupei. Am intrat în Riveria după al doilea lor concert pe care l-au susținut la Colegiul Liviu Rebreanu. Atunci am intrat în vorbă cu Dragoș, pe care îl cunosc de vreo trei ani.
M-a întrebat dacă nu vreau să intru în Riveria, dacă nu cumva m-ar interesa așa ceva. Am răspuns – clar că da!
Cel mai mult îmi place energia pe care mi-o dau colegii mei de trupă. Suntem o trupă destul de unită. Nu ne înțelegem bine doar pe plan profesional. Suntem și prieteni. Suntem toți cam pe aceeași lungime de undă. Ieșim împreună în oraș și ne înțelegem chiar ok.
Îmi place foarte mult și prima noastră piesă compusă împreună. După ce am ajuns la forma ei finală, după ce am tot finisat-o – am ascultat-o în continuu. Mi-a intrat în suflet definitiv și încă nu m-am plictisit de ea.
Ne întâlnim pentru repetiții cât de des putem. Cel puțin o dată pe săptămână. Când avem de cântat la concerte sau la ceva evenimente, ne vedem mai des. Cel mai special concert de care îmi amintesc – ca și sentimente simțite pe scenă – a fost unul din Ilva Mică. De zilele comunei Ilva Mică. Mie mi-a plăcut atunci foarte mult atmosfera și interacțiunea pe care am reușit-o cu publicul. Era un spațiu mai intim: oamenii au fost foarte primitori și calzi.
A fost interesant și pe pietonal, când am cântat în deschidere la Direcția 5 sau la Voltaj. Au fost peste trei mii de oameni, iar când e lume multă, și interacțiunea cu publicul devine mai dificilă.
Îmi doresc pentru Riveria cât mai multe concerte proprii, pe scene mari, și un album doar cu piese compuse de noi. Asta înseamnă probabil mulți ani de muncă împreună. Dar bănuiesc că va fi distractiv și fain și în viitor…”
Maya Forrai, baterista formației, are 17 ani și este elevă la Colegiul „Andrei Mureșanu”, la Științe Sociale.
Ne-a povestit că s-a simțit atrasă de tobe de când a început să-și găsească muzica potrivită sufletului ei – rock-ul, blues-ul și jazz-ul. A fost greu la început, până a găsit persoana potrivită care s-o ajute să învețe secretele ritmurilor. Îi plac foarte mult limbile străine – engleza, în special. Vrea să-și dea și examenul Cambridge, pentru că visează să studieze undeva în străinătate, dar nu știe exact unde, deocamdată.
La Riveria a ajuns prin intermediul prietenul ei – Dragoș. „Ne-am dorit foarte mult să avem o trupă. Am început să cânt la tobe când am cumpărat setul de tobe de la Dragoș. Așa am început și să vorbim și să ajungem să ne dorim o trupă. Dragoș cânta la tobe înainte, și am vrut să încerc și eu.
Cu ajutorul domnului Copaciu i-am întâlnit pe Grisha și pe Luca. După câteva repetiții în formula asta de patru, ni s-au alăturat și Alex și Adela. Acum suntem șase. Aș zice formula perfectă.
Mi-a plăcut foarte mult concertul din 7 martie, din centrul Bistriței, organizat de Ziua Femeii. A fost un concert mai emoționant decât altele. Mie mi-a plăcut cel mai mult, mi-a rămas în suflet, m-am simțit foarte bine acolo – aș fi vrut să mai cânt o zi întreagă dacă ar fi fost posibil…”
Când vine vorba de cover-uri, Maya ar vrea să ajungă să cânte și ceva de la ABBA, o formație pe care o admiră.
„Ar fi haios să încercăm să cântăm și ceva de la Depeche Mode. Cred că tatăl meu ar fi foarte fericit dacă i-aș face o asemenea surpriză, pentru că el este fan Depeche Mode. Totuși, mi-ar plăcea să ne axăm și mai mult pe piese create de noi, ca formație.
Dacă ar fi să mi se împlinească o dorință legată de Riveria, mi-ar plăcea să rămânem tot noi… Mi se pare că ne înțelegem foarte bine în formula asta. Suntem foarte uniți și suntem prieteni mai presus decât colegi de trupă… Mi-ar plăcea să ajungem cât mai departe împreună”, ne-a mai povestit Maya.
Adela Ursa – solista Riveria Band – are 17 ani și este elevă la Liceul de Muzică „Tudor Jarda” unde studiază canto clasic, cu profesorul Cristian Conț.
A cântat pe diferite scene de când era mică, spijinită și încurajată de profesoara AnaMaria Dragonici. „Nu e greu, sincer. Când cânt mă liniștesc și mă relaxez, mă regăsesc pe mine. Cred că este vorba de un fel de echilibru între talentul cu care te naști și munca pe care ești dispus s-o faci ca să te descurci bine pe scenă. Cred că m-aș descurca cu orice stil de muzică, le-aș încerca pe toate, oricum. Dar probabil nu m-ar atrage la fel de mult precum blues-ul sau jazz-ul care mă și reprezintă.
Inițial la Riveria era altă solistă, o prietenă de-a mea, care la un moment dat n-a mai putut să cânte cu ei. M-a introdus pe mine la una din repetiții, am început să cânt cu ei, o dată și încă o dată, până când în final am decis că rămânem împreună.
Mi se întâmplă la concerte să am emoții. Se poate întâmpla și după 20 de ani de cântat… Tuturor ni se mai întâmplă să greșim, de pildă, dar cel mai important este să nu se observe în public, zic eu.
Studiez și cu trupa, studiem mult și la Școala de muzică, merg și la concursuri. Încerc să păstrez deschise mai multe posibilități, deși formația e prioritară”, ne-a povestit solista.
Adela Ursa a scris și versurile primei piese. „M-a ajutat și Maya să compun. Ne-a inspirat sentimentul de iubire, și aici nu mă refer doar la relații. Cred că iubirea poate fi simțită pretutindeni în jur, dacă privim cu atenție. Eu sunt o fire romantică. Aveam versurile scrise de mai demult, dar acum pentru Riveria le-am mai ajustat și finisat puțin”, ne-a mai povestit Adela.
Adela are în plan deocamdată să urmeze Academia de Poliție. „Este un vis de-al meu, dar nu aș renunța niciodată la muzică. Dar încă nu sunt complet sigură, mai am timp… Nu se știe niciodată ce ne rezervă viitorul…”
