Ca în fiecare an, pe 1 noiembrie, la Bistrița cimitirele din oraş sunt luate cu asalt, circulaţia se dă peste cap în zona industrială, iar mormintele se luminează tainic a speranță. Se crede că în noaptea de 1 noiembrie, Lumea de Dincolo îşi deschide porţile…
Sărbătoarea Tuturor Sfinților, Ziua Morților sau Luminația are loc și azi în Transilvania, Banat și Maramureș.
„În satele din Transilvania, Ziua Morţilor are un nume foarte frumos: Luminaţia.
… De Luminaţie, laşi totul de-o parte şi faci un lucru neînsemnat, un gest mărunt: cu flori şi lumânări în mînă urci poteca spre cimitir, cu copiii tăi alături. Îi duci şi pe ei şi le arăţi locul care nu-ţi este indiferent…
La urma-urmei, ca nişte copaci umblători şi ciudaţi şi ciuntiţi, ca nişte copaci pe rotile – îmi vine să zic – mergem în vizită la propriile noastre rădăcini.
Luminaţia e ziua Luminăţiilor Lor: străbunicul şi străbunica, bunicul şi bunica. E ziua Luminăţiei Sale Tata. Ziua în care ei ies din partea întunecată a memoriei şi intră în lumina gândului şi a aducerii aminte. Acolo, lîngă mormînt, flacăra lumînării se face lentilă. Dacă te uiţi prin ea vezi chipul tatălui tău. Şi vezi chipul mamei tale…” – scria la un moment dat poetul Ion Mureșan.
Pe 1 noiembrie, de Ziua Morţilor, locuitorii din Transilvania obişnuiesc să meargă la mormintele celor dragi, să le cureţe și să le umple de flori şi lumânări.
La cererea familiilor, preoţii ortodocşi sau catolici oficiază scurte slujbe de pomenire pentru sufletele celor dispăruţi.
Este, poate, singura zi din an în care oamenii îşi permit să glumească în cimitir. Pentru unii este singura zi în care familia se reîntregeşte. Sau singura zi în care bucuria de a-ţi aminti de cei trecuţi în nefiinţă depăşește tristeţea dispariţiei.
Etnologii afirmă că, la origini, este vorba despre o sărbătoare de rit catolic: Ziua tuturor sfinţilor.
Ea se desfăşoară încă din secolul al VII-lea, fiind îmbrăţişată ulterior şi de ortodocşi sau neoprotestanţi. Sunt însă şi sate în Ardeal în care această sărbătoare nu este marcată deloc.
În Epistola către Tesaloniceni, Sfântul apostol Pavel scria „Fraţilor, despre cei care au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să vă întristaţi ca ceilalţi care nu mai au nădejde. Pentru că, dacă credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El…”
Totul a început în anul 835, când papa Gregor al IV-lea a decretat ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă închinată sufletelor martirilor credinţei.
Acesta încerca astfel să desfiinţeze serbările păgîne şi să-i creştineze pe bretoni, irlandezi, englezi şi alte popoare de origine celtă.
Tradiţia laică a fost însă mai puternică şi, în cele din urmă, sărbătoarea a îmbinat atât elemente din vechile ritualuri, cât şi elemente creştine.
Două secole mai târziu, în anul 1006, Papa Johannes al XVIII-lea a decretat ziua de 2 noiembrie drept Ziua Morţilor. În Marea Britanie, Ziua tuturor sfinţilor s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara de dinaintea ei, All Hallows Evening.
În timp, prin prescurtare, s-a ajuns şi la Halloween – sărbătoarea celebrată în noaptea de 31 octombrie / 1 noiembrie.
