„La ce ne gândim când ne gândim la fotbal? Fotbalul înseamnă o mulțime de lucruri – o mulțime de lucruri complexe și contradictorii care se bat cap în cap: memorie, istorie, loc pe hartă, clasă socială, genul, în toate variațiile lui tulburi (îndeosebi masculinitatea, dar tot mai des și feminitatea), identitate familială, identitate tribală, identitate națională, natura grupurilor (atât de jucători, cât și de suporteri) și relația adeseori violentă, dar uneori pașnică și discret-admirativă, dintre grupul nostru și altele…”
Cam așa începe volumul scris de Simon Critchley – profesor de filozofie la New School for Social Research din New York. Intitulată Faza cu fotbalul, cartea reprezintă o savuroasă incursiune în subtilitățile și complexitatea unui fenomen deja global.
La sfârșitul unor capitole precum Socialism, Extazul simțurilor, De-subiectivizarea fotbalului, Cum e să fii minge, Stupizenie, Inteligență, Dezgust, Istoricitartea fotbalului, Teorie și praxis – ai toate șansele să începi să privești cu alți ochi fotbalul. Care altminteri nu părea decât o goană bezmetică a unor oameni după o minge…
Aflăm, în schimb, că fotbalul are o poetică a sa și că poate fi abordat fenomenologic, ca un joc frumos și complex. „Abordarea fenomenologică ne va duce la o poetică a timpului, a spațiului, a dramei și a tuturor elementelor a ceea ce William James numește „această misterioasă viață a simțurilor”, din care se compune diversitatea experiențelor fotbalistice.”
Dacă până acum nu ne-am întrebat niciodată cum e să fii o minge de fotbal, de-acum avem ocazia să pricepem că „să vezi un meci de fotbal e ca și cum ai intra într-un univers animis în care totul este viu și înzestrat cu un fel de suflet: jucătorii, tricourile, gazonul, eșarfele, steagurile și bannerele care flutură, uriașele ecrane TV (…) Până și mingea pare vie. Ea dă impresia că se însuflețește singură și că e dotată cu inteligență și conștiință. E un cvasiobiect doldora de investiție subiectivă, plutind între însuflețit și neînsuflețit…”
Chiar și fără să fii un pasionat al sportului rege te strepezesc emoții, citind rânduri precum cele de mai jos: „…preț de o clipă – și în clipa clipelor – poate să existe ceva mai mult… Ceva care nu constă în victorie, ci în atingerea unui lucru căruia am putea să-i spunem splendoare. În aceste clipe magic iresponsabile există entuziasm și încântare, o formă a fotbalului care se înalță sclipitoare deasupra conținutului, o configurare dinamică a frumuseții, mobilitatea spectaculoasă a jocului, mișcările de liberă asociere dintre jucători și din rândul suporterilor, vraja împrăștiată de extazul simțurilor. În asemenea clipe, ne ținem răsuflarea. E pe punctul să se petreacă altceva, ceva minunat. Ceva care ia naștere și trece. Expirăm adânc. Spectacolul ororii continuă.”
Simon Critchley este profesor de filozofie la New School for Social Research din New York, după ce a predat la University of Cardiff, The University of Essex și la College International de Philosophie din Paris.
Este autorul unui număr impresionant de volume în domenii dintre cele mai diverse – istoria filozofiei, teoria politicii, religie, etică, estetică, literatură. A scris despre teatru, David Bowie, Hamlet și nu în ultimul rând fotbal. Singurul său cult este, după cum el însuși afirmă, cel pentru Liverpool Football Club.
Faza cu fotbalul a fost tradusă de Radu Paraschivescu și poate fi cumpărată chiar de AICI.
Foto deschidere @ Pixabay
