Creștinii prăznuiesc în Sâmbăta Mare îngroparea trupească a lui Hristos şi coborârea Lui în iad, printre cei adormiţi, aflați sub stăpânirea celui rău: „În mormânt cu trupul şi în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, pe toate umplându-le…”. În Sâmbăta Mare se coace pasca și se vopsesc ouăle. Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud ne dezvăluie cum se colorau ouăle pe vremuri:
„În Sâmbăta Mare se cocea Pasca, pâinea și friptura de miel. Pasca se plămădea din făină de grâu „curat” (numită nulaș și folosită doar de sărbători). În Noaptea de Înviere – ouăle, cozonacii și Pasca erau duse în coșuri la biserică, pentru a fi sfințite” – notează cei de la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.
Tot în Sâmbăta Mare, gospodinele vopseau ouăle, dacă nu o făcuseră în Joia Mare. Vopselele („boielele”) erau pregătite din timp și transmise din generație în generație. Culoarea de bază era galbenul, peste care se așezau celelalte culori.
Galbenul se obținea din coajă de măr pădureț și piatră acră, frunze de viță de vie și piatră acră – notează cei de la Arhive. Se foloseau și frunze de dud, coajă de salcie, de ceapă galbenă, urzică sau borș.
Culoarea roșie se obținea, pe vremuri, combinând frunze de mesteacăn, păr pădureț și sovârz. Amestecul se „plămădea” timp de trei zile. Iar ouăle erau „purtate” de 12 ori, până se înroșeau.
Culoarea mai putea fi obținută și din băcan roșu, sovârz, zeamă de piatră acră.
Albastrul era obținut din brândușe sau viorele. Verdele – din frunze de boz, floarea soarelui, rujă, urzici și frunze de nuci. Culoarea negră se obținea din coajă de arin sau de nuci verzi, amestecate cu ștevie.
Tot cei de la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud, ne oferă câteva documente din comorile instituției. Un Cuvânt pentru Ziua de Paște din 1935, publicat în Ziarul „Săptămâna”, dar și o emoționantă relatare a unui Paște din 1918, de pe front.
Sâmbăta Mare, ultima zi de post…
În Sâmbăta Mare se prăznuieşte îngroparea trupească a lui Hristos. Este o zi marcată de evenimente tulburătoare. Iisus coboară în iad şi salvează neamul omenesc – mister mai presus de fire, de care evanghelia afirmă: „În mormânt cu trupul şi în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost, Hristoase…”
Și Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă, notează: Hristos „omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare” (I Petru 3, 18-19).
Apostolul Petru afirmă că în răstimpul dintre moarte şi înviere, când trupul lui Iisus zăcea în mormânt, Hristos a coborât cu sufletul îndumnezeit printre cei adormiţi. Celor ţinuţi până atunci sub stăpânirea duhului rău le-a propovăduit cuvântul Evangheliei.
În Liturghia ortodoxă, acest mister este emoționant exprimat: „În mormânt cu trupul şi în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, toate umplându-le, Tu cel ce eşti necuprins…”.
Fiind ultima zi dinaintea marii sărbători a Paştilor, femeile aveau de pregătit, pe vremuri, mâncarea pentru marele praznic. Mai demult, în Sâmbăta Mare avea loc şi sacrificiul mielului. Din carnea lui se pregăteau bucatele tradiţionale precum drobul, friptura şi borşul de miel. Spre deosebire de Crăciun, pentru Paşti nu se găteau prea multe feluri de mâncare. În popor circula şi zicala: „Crăciunul este sătul, iar Paştele este fudul…”
Foto @ Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud / fondul academicianului Iuliu Moisil / Țărani români de pe Valea Someșului, în straie de sărbătoare.
