„…fă cu mine după mila Ta. Zdrobește-mă și mă vindecă. Lovește-mă și mă vindecă. Mă duc pe mine jertfă Ție. N-am dorință afară de dorința de a împlini voia Ta. Învață-mă să mă rog… însuți Te roagă în mine. Amin…”
Cuvintele de mai sus aparțin regretatului scriitor și publicist George Țâra și reprezintă „o necunoscută rugăciune”, pe care George Țâra o propunea „acestui nou om și acestei noi lumi”… Erau publicate în Actualitatea din 1997 – o revistă condusă chiar de el, înființată la Bistrița la inițiativa unor tineri scriitori și intelectuali ai orașului – în învolburații ani 90…
La trei trei ani de la trecerea sa în neființă, Alexandru Uiuiu a coordonat un emoționant volum de mărturii dedicat lui George Țâra, dar și fragmente din publicistica sa.
George Țâra – „un tână inteligent, de un bun simț natural, cu dreaptă măsură a ceea ce se petrecea în jur, mai curând discrt, dar gata să se dedice cauzelor de interes public”… Așa îl portretiza profesorul Andrei Marga, în timp ce poetul Alexandru Cristian Miloș ne reamintește în volumul intitulat „Ce rămâne din ce trece” că George Țâra a fost „un jurnalist combatant, rafinat, erudit și un orator spontan, eseist și publicist de talent, semănând în discurs cu filosofii atenieni din Agora antică, demn, gospodar și iubitor de natură, animale, oameni…
George Țâra a fost și „întemeietor de ziare și publicații, formator de opinie și de tineri jurnaliști – fire bonomă, modestă, jovială, mereu un bun sfătuitor pentru cei din preajma sa…”
„Eu cred cu toată ființa mea: George Țâra a trăit mereu în adorație față de limba română! A sondat până în cele mai adânci rădăciniale cuvintelor și expresiilor, pentru a găsi sensul adevărat al acestora și a făcut-o în cel mai firesc mod cu putință…”, a remarcat, în același volum, Horațiu Baciu.
„Eram la o nuntă, dar țin minte că în toiul unei discuții relativ aprinse, George Țâra a spus o propoziție, rar, pe un ton aproape didactic:
– Trebuie să fie nătâng de-a binelea acela care-l caută pe Dumnezeu oriunde altundeva decât peste tot….” – a notat și Inacu Gîngioveanu.
Alexandru Uiuiu, la rândul său, mărturisește: „Foarte cald și condescendent cu diletanții, pentru că era bun și omenos, George Țâra era intransigent și radical în judecăți cu cei talentați. Cu George prietenia era un lucru grav, prețios, responsabil și adesea aspru… Bărbătos și hotărât ca un muntean de sub crestele Heniului, dar și rafinat în aprecieri ca un admirator al lui Montesquieu, George Țâra avea o personalitate complexă și adesea imprevizibilă. Acum îți arunca o căutătură aspră, cu fulgere în priviri, acum îți îndulcea conversația cu un zâmbet inocent de copil…”
Volumul a fost publicat în cadrul proiectului „Pasaje literare bistrițene”, derulat de Fundația Societatea de Concerte Bistrița, cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, prin programul de finanțare nerambursabilă în anul 2020.
