„Asta fac ritualurile: pun anumite granițe între lumea viilor și lumea morților. În exterior, dar și în interior. Pe 1 noiembrie, este momentul să îi jelim. Să fim în cimitir, să îi plângem, să îi „îmbrățișăm” pe cei dragi plecați dincolo”, a mărturisit psihiatrul și psihoterapeutul Laura Crețu.
Invitată în emisiunea Medicină pe limba ta, dr. psihiatru Laura Crețu ne-a povestit de ce sunt atât de importante ritualurile funerare.
Există o lume a viilor și o lume a morților. Spațiul este destul de bine limitat. Vorbim despre un doliu patologic, o tulburare – atunci când apare o confuzie în interior între viu, mort, plecat, dispărut – a explicat dr. Laura Crețu.
Persoana care a murit este invazivă și foarte prezentă in discuțiile, gândurile sau chiar în deciziile pe care le luăm – nu în funcție de cei dragi, prezenți alături – ci în funcție de cei morți…
Dr. Laura Crețu a vorbit și despre pașii fundamentali ai unui ritual funerar.
„A fi prezent, pe cât posibil înaintea morții, a fi prezent la înmormântare, a păstra anumite obiecte, fotografii, a-l pomeni pe cel dispărut, cum se spune la țară, a avea grijă de morminte… Toate acestea sunt ritualuri care ne protejează de anumite riscuri în viitor”, a explicat psihoterapeutul.
Dacă nu îndeplinim aceste ritualuri, dacă nu-i pomenim pe cei plecați dincolo – încercând să ne protejăm – apare ceea ce în psihoterapie este numit „gaură, fisură, vid”.
„Durerea pare mult prea mare. Încercăm s-o ascundem, s-o închidem într-un cufăr pentru a arunca departe cheia… Dar până și acel cufăr ocupă un loc în spațiu… Chiar dacă nu-l deschidem, el ocupă totuși un loc. În mintea noastră și în corp. Rămân anumite cicatrici…”, a mai spus dr. Laura Crețu.
Pendulăm, practic, între două extreme – a explicat medicul psihiatru – aceea a prezenței obsesive și cea a absenței totale.
„Ideea este – și atunci când vin pacienții îndurerați la noi – să îi ajutăm să aibă acces la ritualuri… Chiar dacă ne este frică sau preferăm să evităm durerea de a participa înmormântare, când e vorba de o persoană apropiată – trebuie mers.
În primul an de Rezidențiat ni s-a spus la cursul despre doliu: Atenție! Când relația a fost conflictuală în timpul vieții, moartea nu „aranjează” nimic. Dispariția persoanei nu dizolvă tensiunile din timpul vieții.
Așadar, și dacă a fost o relație apropiată, și dacă a fost vorba de una conflictuală, ritualurile trebuie păstrate. Trebuie mers la înmormântare și trebuie să ne asumăm o minimă recunoaștere: Este mort, a plecat…”, a subliniat dr Laura Crețu.
Ritualurile funerare sunt importante tocmai pentru a evita „împietrirea” în durere. Pentru cei ce rămân în viață poate să fie devastator dacă rămân încremeniți în momentul dispariției – afirmă medicul psihiatru.
