Duminica de Paști, Duminica Învierii Domnului începe iar cu aceste clipe de tăcere în care admirăm – sleiți după vânzoleala ultimelor zile – flacăra unduitoare a lumânării. Oul roșu din farfuria cu bănuț. Paharul de prescură în care se odihnesc trupul și sângele lui Hristos…
Păscuțele mici coapte ieri dimineață. Feliile de cozonac care vor să se împrăștie. Prosopul curat pe care am așezat toate acestea.
Acum nu ne mai rămâne decât să așteptăm cuminți și să pândim cum duminica Învierii ni se așterne luminoasă la picioare.
Cum se rarefiază lucrurile din jur treptat și se limpezesc – devenind liniște.
Cum pregătea mama pe vremuri o asemenea dimineață magică, adulmecând aerul din jur, pipăindu-l din priviri – cu o năucitoare certitudine: Dumnezeu e aici… Plutește de jur împrejur ca o boare, gata să ne învăluie, gata să ne lumineze întunericul…
