Am aruncat o privire în culisele spectacolului de dans contemporan Zestrea, pe care aveți șansa să-l urmăriți vineri, 6 octombrie, la Palatul Culturii. Am întâlnit acolo câteva adolescente – aparent fragile – dispuse să-și cheltuie ore întregi din timpul liber – dansând și reușind să exprime emoții. Depășind limite și împrăștiind în jur energie și lumină.
Coregrafa Bianca Bor alături de dansatoarea Carolina Țapoc (Republica Moldova) au reușit să încropească un impresionant eseu coregrafic. L-au prezentat în premieră anul trecut, dar și-au dat seama că timpul a rescris granițele, spaimele, clișeele de demult.
Așa că au regândit spectacolul, încercând să actualizeze șabloanele care ne modelează. Și să transforme în dans clișeele și tiparele care ne sufocă uneori…
Bianca Bor și Carolina Țapoc ne-au povestit și despre proiectul lor de viitor care presupune o mai strânsă interacțiune alături de comunitatea din Bistrița:
ZESTREA este un spectacol de dans contemporan creat de coregrafa Bianca Bor împreună cu 4 tinere adolescente din Bistrița și dansatoarea Carolina Țapoc. Totul a pornit de la ideea de mecanism, de acumulare în timp a unor moșteniri, sentimente, gânduri. Preluate în mod conștient sau inconștient pe cale transgeneratională, fără a înțelege de ce sau cum.
Din distribuție fac parte Carolina Țapoc – alături de patru adolescente din Bistrița: Daria Galbăn, Alexandra Uifelean, Megan Costin și Patricia Lung.
- Design costume: Andrada Moruțan
- Light design: Paul Rusu
- Prețul unui bilet – 30 lei.
Biletele se pot achiziționa online AICI sau de la Centrul Cultural ”George Coșbuc” Bistrița
Spectacolul reprezintă o introspecție personală asupra celor două lumi și vieti complet independente pe care le cuprinde femeia contemporană. Cea exterioară – momită de mirajul productivității unei vieți supra-aglomerate, încununat de presiunea așteptărilor moștenite de la societate și cea interioară – epuizată, privată de afecțiunea atât de necesară, însingurată, așteptând un element salvator.
O introspecție asupra unei dileme aparent fară soluții, asupra unei decizii imposibil de luat în care singura alinare o reprezintă iluzia de a face. Fac, deci exist, trebuie să nu mă opresc, dacă mă opresc pierd și puținul pe care îl am, mă pierd cu totul.
