Pe afară e vopsit gardul, înăuntru – leopardul, spune vorba simplă foarte răspândită care pare cam aiurea, dar se potrivește în prea multe situații ca să n-o luăm în seamă…
Sigur, leopardul apare în folclorul românesc numai datorită nevoii de a rima cu gardul… Dar înțelepciunea proverbului se referă la diferențele dintre aparențe și esențe. Și de aceea ea a rămas în patrimoniul înțelepciunii românești.
Albert Camus în romanul lui, Străinul, spune că sinceritatea absolută și adevărul spus până la capăt ar fi o prăpastie în care societatea omenească s-ar prăbuși fără ecou. Convențiile umane care sunt niște minciuni asumate, ne țin pe linia de plutire… Ar fi dramatic dacă șefului i-ai spune în loc de bună dimineața – „nu am niciun chef de muncă azi! Ești un dictator lipsit de caracter”. Apoi te-ai întoarce și spre colegii de birou, strigând: „m-am săturat de voi toți și de temnița asta! Vreau să fiu liber…!”
Vorba se mai referă și la acele situații în care pericolele sunt ascunse. Este plin internetul de femei răstignite în propria lor frumusețe, cu gardul vopsit cum s-ar spune… Dar știe cineva ce fire, ce character, ce preferințe, ce potențial distructiv pentru viață – se ascunde în spatele fotografiei cu frumusețea neasemuită…?
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea
