Considerate divinităţi nocturne înzestrate cu puteri magice, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar. În popor, sărbătoarea celebrată în 23 / 24 iunie era numită și „Amuțitul cucului”, „Drăgaica” sau „Cap de vară”. Tot azi se sărbătorește și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, dar și Ziua Universală a Iei românești.
Creștinii sărbătoresc astăzi nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – profetul care a dezvăluit primul lumii că Iisus este Mesia trimis de Dumnezeu. Scripturile îl înfățișează drept un mare ascet, îmbrăcat în haină de păr de cămilă, cu cingătoare de piele, mâncând lăcuste și miere sălbatică.
Este ultimul mare profet al Vechiului Testament, dar și cel care a făcut trecerea spre perioada Noului Testament.
Ioan Botezătorul s-a născut în satul Ein-Kerem lângă Ierusalim. A fost fiul Elisabetei (verișoara Mariei, mama lui Iisus) și al rabinului Zaharia. A venit pe lume cu aproximativ șase luni înaintea lui Iisus. Nu au copilărit împreună, dar, după părerea unor autori, s-ar fi cunoscut în tinerețe.
Ioan Botezătorul și-a transmis predicile în preajma râului Iordan. Acestea anunțau iminența Apocalipsei și a Judecății de Apoi, îndemnând la pocăință, botez și ispășirea păcatelor.
L-a criticat public în mod repetat pe împăratul Irod Antipa pentru că s-a căsătorit cu Irodiada, fosta soție a fratelui său vitreg, Philippus. Acest fapt a dus la întemnițarea sa în cetatea Machaerus, din Pereia (azi în Iordania). La o petrecere cu mulți oaspeți, Salomeea, fiica Irodiadei, ar fi dansat în fața tatălui ei vitreg, Irod Antipa. A cerut capul lui Ioan Botezătorul în schimbul favorului de a-i deveni amantă.
Potrivit scripturilor, Ioan Botezătorul a fost ucis în aceeași seară, prin decapitare. Capul său i-a fost dus Salomeei pe o tavă. Trupul lui Ioan Botezătorul a fost dus de susținătorii săi în orașul Samaria (azi în Israel), unde a fost îngropat.
Iisus și-a început activitatea publică abia după moartea lui Ioan Botezătorul a cărui naștere este celebrată azi. Este vorba despre o mare excepție făcută în cazul acestuia. Sfinții și martirii sunt comemorați în ziua morții lor, considerată a fi ziua nașterii lor întru Împărația Cerurilor.
Din 2013, de Sânzâiene se celebrează și Ziua Universală a Iei românești.
Tradiţia spune că sânzienele au puterea de a îndepărta răul şi boala. În trecut se puneau flori de sânziene în patul femeilor care urmau să nască, pentru a avea o naştere mai uşoară. Există şi legende care susțin că în ieslea în care s-a născut Iisus erau, în loc de paie, flori uscate de sânziene.
În medicina populară, sânziana este folosită în tratarea multor boli, dar trebuie culeasă în zorii zilei. Se crede că sânzienele puse în apa de baie a copiilor slabi sau sensibili – îi întăresc și îi fac mai rezistenți. Florile de sânziene erau folosite și pentru tratarea frigurilor.
Sânzienele și Drăgaica sunt prezentate de Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei (1714-1716) – precizează specialiștii de la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.
„Căci în acea vreme a anului, când încep să se coacă semănăturile, toate fetele țăranilor din satele învecinate se adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica.
O petrec pe ogoare cu mare alai. O gătesc cu o cunună împletită din spice şi cu multe basmale colorate şi-i pun în mâini cheile de la jitniţe.
Drăgaica aceasta împodobită în acest chip se întoarce de la câmp spre casă cu mâinile întinse și cu basmalele fluturând în vânt, de parcă ar zbura, şi cutreieră toate satele din care s-a adunat lume s-o petreacă cântând şi jucând laolaltă cu toate tovarășele ei de joc, care o numesc foarte des soră şi mai-marea lor în trei cântecele alcătuite cu destulă iscusință.
Fetele din Moldova doresc din toată inima să aibă parte de această cinstire sătească, deşi în cântecele lor spun mereu, după datină, că fata care a întruchipat Drăgaica nu se poate mărita decât abia după trei ani”…
Pedepse nemiloase, pentru oamenii răi…
În zorii zilei de 24 iunie, fetele obișnuiau să se scalde în roua unor locuri neumblate. Roua sânzienelor era strânsă de babe într-o cârpă albă de pânză nouă, și apoi stoarsă într-o oală nouă. În drum spre casă, babele nu aveau voie să vorbească deloc și nici să întâlnească pe cineva.
Dacă toate acestea erau împlinite, atunci cine se spăla cu roua sânzienelor era sănătos și iubit tot anul. Se credea, totodată, că roua căzută de pe flori în noaptea de sânziene vindecă bolile de ochi și de piele.
Dacă hainele, covoarele şi aşternuturile sunt expuse în ziua de Sânziene la soare, ele nu vor fi mâncate de molii.
Dacă oamenii sunt răi, Sânzienele devin nemiloase și îi pedepsesc pe măsură. Provoacă secetă, iau înapoi leacul plantelor, mirosul florilor, fertilitatea femeilor, puterea bărbaților sau rodul pământului…
În unele zone se obişnuieşte ca în această zi să se mănânce turte din aluat cu flori de soc. Crenguţe de soc erau atârnate la ferestre şi la uşi, pentru a apăra casa de orice necazuri şi boli, dar şi pentru a se asigura bunăstarea.
Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat lângă casele oamenilor. Se crede că în el sălăşluieşte un duh sau o zână bună care-i apără pe oameni de nenorociri. E considerat un sacrilegiu să tai un soc, copacul despre care ţăranii spun că „în faţa lui trebuie să-ţi scoţi pălăria”.
Foto @ Arhivă – Centrul Judetean pentru Cultură BN
, nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, dar și Ziua Universală a Iei românești.){kind=link}