PSD a făcut marea reformă despre care se discută de 35 de ani, dar l-au sărit pe Kogălniceanu cu “la vremuri noi, oameni noi”. Și au dat o altă formă: La vremuri noi, tot noi!
Ministrul Ivan de la Energie a dat-o grav cu mucii-n fasole în legătură cu mâna lui dreaptă, Alin Demian, fostul vice din Coșbuc care este și finuțul ministrului. Ce să vezi, este exemplul că răposatul sistem de educație prusac mai are o victorie în secolul XXI – Omul Universal.
Este simplă definiția lui Alin Demian, care a încasat până acum sume de bani de la statul român fără să aibă o funcție generoasă, ci a fost numai membru. Pe lângă preludiile făcute în județ pe la CL Coșbuc și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Alin Demian a avut calități de membru în Consiliul de Administrație al Poștei Române și al Societății Naționale de Radiocomunicații. Ce treabă a avut fiul Țării Năsăudului cu cele două în afară de a le vedea în poze, Dumnezeu știe. El vine și cu mila de pe urmă.
În cazul său putem spune că l-a apucat pe Ivan de-un picior, de s-a rezolvat destul de repede. Practic, e în ascensiune de poziții superioare acolo unde își mai fac loc doar sinecurile și protejații partidelor, adică în CA-uri și alte astfel de mortăciuni financiare pentru Statul Român. Dar el nu este sinecură! Nu… El este abil pentru orice. Să ne pupe Bucureștiul tălpile pentru că am trimis așa om competent și serios la capitală, să-i scoată din întunecimea și mintea lor îngustă. Au avut mult de câștigat de la Demian, prin filosofia pură pe care o împărtășește și expertiza pe care o are, dobândită chiar din satul său de baștină.
Voi folosi un registru serios acum, pentru că țara realmente arde și baba se piaptănă inclusiv acolo unde nu mai are păr. Bogdan Ivan a implantat o sinecură acolo unde a vrut, iar acum toată presa i-a sărit în cap, pe bună dreptate, pentru că l-a propus în mod deliberat pe șeful său de cabinet ministerial în Consiliul de Supraveghere Hidroelectrica, una dintre cele mai puternice companii de stat.
În limba română, „sinecură” (s.f.) denotă o slujbă sau funcție bine plătită, care implică o muncă minimă sau deloc. Este un cuvânt de origine franceză, derivat din termenul „sinécure”. Iar acest titlu de sinecură nu ar trebui să îl supere pe juniorul de la Coșbuc, ci mai degrabă să-l flateze: Ai reușit, tovărășele, să ajungi acolo unde nimeni n-a sperat vreodată, fără eforturi suplimentare, fără studii în domeniu și evident, n-ai avut nici pile.
Ești un exemplu că se poate și dai dovadă că lozinca lui Caramitru n-a murit: Aline, fă-te că lucrezi!
