Dacă v-ați plimbat prin Europa ați remarcat cu siguranță că toamna prinde gust în centrul vechilor orașe, în preajma vânzătorilor de castane coapte. Și la Bistrița, castanele coapte au povestea lor. O poveste frumoasă, de familie, dusă astăzi mai departe de Yanis Lăcătuș. Este un tânăr de 19 ani care prăjește castane acolo unde, odinioară, bunicul său obișnuia să facă același lucru folosindu-se de un grătar simplu.
A crescut alături de bunicul său, care vindea bistrițenilor – toamnă de toamnă – castane coapte în Centrul Vechi. Când avea 17 ani, Yanis a preluat tradiția familiei și a dus-o mai departe. S-a ocupat de tot procesul, de la prelucrare la vânzare. Ținând mereu cont de secretele și sfaturile primite de la bunicul său, în copilărie.
Yanis Lăcătuș, tânărul care le pregătește astăzi castane coapte bistrițenilor are acum 19 ani. Nu duce doar mai departe tradiția familiei, ci a reușit să o transforme într-o mică afacere.
Dacă bunicul său a început să vândă castane coapte cu zeci de ani în urmă, folosind un grătar improvizat, azi Yanis a dus această poveste la un alt nivel. Are propria tarabă în centrul orașului, chiar vis-a-vis de Palatul Culturii.
Totul a început în urmă cu decenii, când bunicul său a ieșit pentru prima dată cu un mic grătar de tablă. Iar oamenii au descoperit gustul toamnei în castanele coapte.
Din copilărie, Yanis a fost atras de acest obicei care, treptat, a devenit o tradiție de familie
„Am crescut cu mirosul acela de castane coapte și cu bucuria oamenilor care se încălzeau lângă tarabă. Pentru mine, a continua tradiția asta nu înseamnă doar un mic business. Este ca și cum, atunci când prăjesc castane, îl am pe bunicul lângă mine”, mărturisește tânărul.
La vârsta de 17 ani s-a implicat direct în această activitate, asumându-și responsabilitatea de a continua povestea familiei de unul singur.
Începuturile nu au fost decloc simple. Yanis a pornit cu emoții, nesiguranță și chiar datorii, dar a descoperit repede ce înseamnă disciplina și perseverența.
„Cea mai grea perioadă a fost chiar la început, când am pornit afacerea practic îndatorat și am riscat fără nicio garanție că voi reuși.
Nu știam dacă bistrițenii vor avea încredere și dacă le vor plăcea castanele mele. Pe parcurs, oamenii mi-au oferit încredere. Am învățat o lecție importantă: universul nu te lasă niciodată să rămâi înfrânt, atunci când riști tot pentru visul tău”, a povestit Yanis pentru Bistrițeanul.ro.
În tot acest drum, familia i-a fost aproape. Atât prin ajutor concret, în zilele aglomerate, cât și prin sprijin moral. Iar amintirea bunicului care astăzi nu mai e a fost pentru el un reper constant.
O zi obișnuită din viața lui Yanis începe devreme, cu alegerea castanelor și pregătirea focului. Jarul trebuie să fie potrivit pentru ca aroma castanelor să se dezvăluie pe plită, atrăgând trecătorii.
„Pentru mine, fiecare zi e mai mult decât vânzare. Este întâlnirea cu oamenii. Iubesc să văd cum o castană caldă poate aduce zâmbetul pe buze sau poate încălzi o seară rece. Îmi place când oamenii, mâncând castane, își aduc aminte de vremurile de odinioară…”
Veniturile variază de la o zi la alta, în funcție de vreme și de numărul de trecători. Însă pentru Yanis Lăcătuș este suficient cât să își acopere cheltuielile și să continue tradiția.
Castanele pe care le vinde provin din pădurile României, lucru care, spune el, le dă un gust aparte. Sunt culese, selectate cu grijă și prăjite până când coaja lor crapă și împrăștie mirosul care îi cheamă pe trecători spre taraba sa.
În perioada sărbătorilor de iarnă, Yanis își propune să închirieze și o tarabă la Târgul de Crăciun, aproape de patinoar, pentru a fi și mai aproape de oameni.
Când vine vorba despre viitor, Yanis nu își pune limite. Nu exclude posibilitatea de a-și lărgi orizonturile și de a se implica și în alte domenii, dar spune clar că prăjitul castanelor va rămâne mereu o prioritate și un proiect de suflet:
„Indiferent ce drum voi alege, știu că tradiția asta nu se va pierde. E parte din mine și din familia mea”, afirmă Yanis.
Dacă v-am făcut cumva poftă de castane coapte cu drag, pentru voi, să rețineți că pe Yanis îl găsiți în zona Palatului Culturii, la chioșculețul pe care l-a amenajat gândindu-se la cât de mândru ar fi fost bunicul său să afle unde a ajuns astăzi mica lor afacere de familie.
