Turnul Bisericii Evanghelice din Bistrița este cel mai înalt turn medieval zidit din Transilvania și al patrulea turn bisericesc din România ca înălțime, a explicat Cornelia Vlașin, directoarea Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud, în emisiunea Povești din Bistrița, difuzată de Bistrițeanul Live.
Turnul Bisericii Evanghelice măsoară 75 metri înălţime, iar la bază laturile măsoară aproximativ 9,23 m × 9,28 m. Turnul a fost construit în câteva etape: etajul I în 1487, iar etajul al II-lea 1509. Cel de-al treilea etaj a fost finalizat în 1513, iar partea superioară în jur de 1519.
Pereţii turnului sunt groşi de peste 2-3 metri, la bază, dar se subţiază spre vârf.
Până înainte de incendiul devastator din iunie 2008, accesul se făcea printr-o scară îngustă cu 191 trepte de piatră până la galeria din turn, la circa 39 metri înălţime. Ulterior în locul treptelor de piatră a apărut un lift ultramodern care îi scutește pe bistrițeni de efort.
O legendă populară spune că meşterii din Sibiu au venit să-măsoare turnul din Bistriţa, urmând să construiască un turn mai înalt la ei.
Localnicii din Bistriţa, aflând de planul lor, ar fi organizat o noapte de beție pentru oaspeți. În timp ce ei dormeau, au tăiat doi metri din funia cu care sibienii măsuraseră turnul. Așa se face că turnl din Sibiu ar avea doar 73 de metri, în timp ce turnul din Bistriţa – 75 m.
Construcţia actualei Biserici Evanghelice a început în jurul anului 1380, pe locul unei vechi bazilici romane.
Între anii 1470–1513 – se extinde și finalizează nava și turnul bisericii. În 1513 este montat ceasul în turn, an în care se consideră finalizate principalele lucrări. Între secolele 16 – 17 apar adăugiri în stil renascentist și baroc (inclusiv la interior, odată cu reformarea comunității din Bistrița în spirit luteran).
Un alt detaliu interesant, puțin cuoscut de locuitorii orașului, este faptul că pe peretele sudic (spre Piața Mică) al Bisericii Evanghelice există și acum o piatră funerară învăluită în legende.
Misterioasa figură amplasată la o înălțime de aproximativ 8 metri reprezintă un cavaler gotic, susțin unele surse. În timp ce altele susțin că personajul este Ursula – o eroină locală frumoasă foc și generoasă. Este prima figură feminină rămasă din acele vremuri în istoria orașului.
„Piatra funerară datează din 1323 sau 1333. Nu se vede prea bine a treia cifră. Este cea mai veche piatră funerară din România care se păstrează încă din Evul Mediu.
S-au mai folosit pietre funerare la Biserica din Densuș, de pildă, unde mare parte din construcție a fost realizată din pietrele funerare romane din Sarmizegetusa”, a povestit Cornelia Vlașin.
Iniţial lespedea se afla în cimitirul evanghelic, dar în perioada anilor 1400-1500 a fost amplasată pe peretele bisericii.
Inscripția în limba latină din jurul pietrei sporește misterul. Literele s-au șters parțial în timp, iar mesajul ei rămâne greu de deslușit.
Una dintre poveștile pietrei de la biserică spune că ea reprezintă un cavaler înarmat cu sabie şi scut. Pe scutul cavalerului sunt reprezentate trei ciocane îmbinate stelar, specifice vestiților pietrari constructori din Bistrița.
Datele istorice despre presupusul viteaz lipsesc cu desăvârșire, lăsând loc legendelor și poveștilor urbane. Unii cred că acest personaj a avut un rol deosebit de important în consolidarea comunităţii locale.
Cavalerul de pe lespede ar fi trăit la Bistrița cândva în secolul al XIV-lea. Probabil că vitejia și onoarea lui au stârnit admiraţie în rândul bistriţenilor din acele vremuri. Astfel încât i-a fost dedicată în 1323 această frumoasă lespede de piatră, cunoscută sub numele de piatra cavalerului gotic…
O altă ipoteză susține că acesta a fost probabil un sol al regelui Ungariei care ar fi murit la Bistriţa în urma unei epidemii de tifos. Totuși, această variantă nu explică de ce i s-ar fi rezervat un așa loc de cinste în istoria locală.
Legenda frumoasei Ursula, prima femeie din istoria Bistriței
Pornind de la anumite mențiuni documentare și mai ales datorită faptului că personajul reprezentat are părul lung, s-a spus că acest cavaler ar fi în realitate Ursula, văduva lui Paul Forster, un sas bogat din oraș.
Ursula ar fi un fel de Ioana d’Arc a Bistriței, înfățișată aici mai mult metaforic în armură și atitudine războinică.
Datorită acțiunilor sale filantropice fără precedent, Ursula ar fi prima femeie menționată în istoria consemnată a Bistriței. Legendele afirmă că Ursula ar fi fost o femeie frumoasă și foarte bogată, care a locuit în oraș în una dintre clădirile impozante din Sugălete.
Este interesant nu doar că Ursula ar fi moștenit o avere considerabilă, ci mai ales că s-a bucurat în epocă de o notorietate și libertate neobișnuită pentru o femeie.
Se spune că în 1505, Ursula ar fi donat o parte considerabilă a averii sale către clerul oraşului şi al comunelor înconjurătoare. Banii urmau a fi folosiți pentru restaurarea clădirii cu numărul 14 din zona Sugălete și pentru biserică…
Emisiunea Povești din Bistrița POVEȘTI DIN BISTRIȚA este un proiect jurnalistic inițiat de Bistriteanul.ro și susținut de Gelateria Aniela
