Turnul Dogarilor, Sugăletele, cavalerul gotic, casa Ion Zidarul, Casa Parohială, Primăria Veche, Mănăstirea Dominicană dar și incertitudinile și finalurile unor legende în coadă de pește dau Bistriței un farmec medieval cu care puține alte orașe din Transilvania se pot lăuda, scria Mihaela Kloos-Ilea anul trecut, amintind și de prima femeie din istoria Bistriței.
…Ca în multe foste cetăți medievale, la Bistrița istoria și poveștile locale se descoperă cu de-amănuntul, în buclele grațioase ale clanțelor, în simbolurile vechilor blazoane, în obloane somnoroase și porți spre curți încremenite.
Chiar și struții încoronați, de care te împiedici la tot pasul catapultându-te în prezent, au de fapt partea lor de istorie și partea lor de poveste. Ca într-un muzeu în aer liber – scria Mihaela Kloos-Ilea, anul trecut, pe blogul povestisasesti.com.
Este vizibil în toată povestea talentul de povestitor și călător îndrăgostit de drumul lui – un talent care ne înfățișează Bistrița așa cum poate noi am uitat de mult s-o privim, trăind atât de strâns înșurubați în miezul ei fierbinte…
Autoarea amintește de obiectivele turistice ale orașului (Turnul Dogarilor, Sugălete, Casa Ion Zidarul, fosta casă a Argintarului, Mănăstirea Dominicană) care toate, „merită descoperite leneș, pe îndelete, într-o plimbare pe străduțe întortocheate, presărate cu detalii care te fac să zăbovești indiscret….”
Un detaliu adesea ignorat de turiștii grăbiți…
O misterioasă figură sculptată veghează de pe unul din zidurile bisericii. Ai nevoie de spirit de observație și răbdare să dai turul bisericii, ca să vezi că pe latura sudică a fostului turn de sud-vest, la o înălțime de aproximativ 8 metri, stă o lespede de piatră cu figura unui cavaler.
Iniţial aceasta se afla în cimitirul evanghelic, dar în perioada anilor 1400-1500 a fost amplasată în zidul bisericii. Piatra a dat naștere multor legende, astfel că în Bistrița vei auzi fie povești de capă și spadă despre „piatra cavalerului gotic”, fie versiuni mai romantice având-o protagonistă pe o anume Ursula, eroină locală frumoasă foc și generoasă – prima femeie care a rămas în istoria orașului.
Un mesaj greu de deslușit
Datând din 1327, piatra sculptată a cavalerului gotic din Bistriţa este cea mai veche lespede cunoscută la Biserica Evanghelică și una dintre cele mai vechi pietre sculptate din Transilvania medievală.
Inscripția în limba latină din jurul pietrei mai degrabă sporește controverse, pentru că literele s-au șters parțial în timp, iar mesajul ei rămâne greu de deslușit.
Una dintre poveștile pietrei de la biserică spune că ea reprezintă un cavaler înarmat cu sabie şi scut. Pe scutul cavalerului sunt reprezentate trei ciocane îmbinate stelar, specifice vestiților pietrari constructori din Bistrița.
Datele istorice despre presupusul viteaz lipsesc cu desăvârșire, lăsând loc explicațiilor pe tărâmul legendelor și poveștilor urbane. Unii cred că acest personaj a avut un rol deosebit de important în consolidarea comunităţii locale.
Cavalerul de pe lespede ar fi trăit la Bistrița cândva în secolul al XIV-lea și, probabil, vitejia și onoarea lui au stârnit admiraţie în rândul bistriţenilor din acele vremuri, astfel încât i-a fost dedicată în 1327 această frumoasă lespede de piatră, cunoscută sub numele de piatra cavalerului gotic…
O altă ipoteză spune că acesta a fost probabil un sol al regelui Ungariei care se pare ca a murit la Bistriţa în urma unei epidemii de tifos. Totuși, această variantă nu explică de ce i s-ar fi rezervat un așa loc de cinste în istoria locală.
Legenda frumoasei Ursula, prima femeie din istoria Bistriței
Pornind de la anumite mențiuni documentare și mai ales datorită faptului că personajul reprezentat are părul lung, s-a spus că acest cavaler ar fi în realitate Ursula, văduva lui Paul Forster, un sas bogat din oraș. Ursula ar fi un fel de Ioana d’Arc a Bistriței, înfățișată aici mai mult metaforic în armură și atitudine războinică.
Datorită acțiunilor sale filantropice fără precedent, Ursula ar fi prima femeie menționată în istoria consemnată a Bistriței. Conform acestei ipoteze, Ursula ar fi fost o femeie frumoasă și foarte bogată, care a locuit în oraș în una dintre clădirile impozante din Sugălete.
Este interesant nu doar că Ursula ar fi moștenit o avere considerabilă, ci mai ales că s-a bucurat în epocă de o notorietate și libertate neobișnuită pentru o femeie.
Se spune că în arhiva Bistriței ar fi fost găsite documente care atestă că Ursula ar fi donat o parte considerabilă a averii sale către clerul oraşului şi al comunelor înconjurătoare. Banii urmau a fi folosiți pentru restaurarea clădirii cu numărul 14 din zona Sugălete și pentru biserică.
O poveste cusută cu ață albă…?
La o privire mai atentă, și povestea Ursulei pare cusută cu ață albă, așa că lespedea de piatră de pe zidul bisericii rămâne una dintre enigmele vechiului burg, fiind dificil să identificăm cine veghează într-adevăr de pe lespedea de piatră a bisericii evanghelice…
Dar tocmai jonglarea cu incertitudini și finaluri în coadă de pește dau orașului un farmec medieval cum poate fi găsit în puține alte orașe din Transilvania. Bistrița e orașul în care merită să te lași pierdut pe străzi, printre detalii și povești, în timp – conchide autoarea Mihaela Kloos Ilea, citând, drept referințe pe istoricii Corneliu Gaiu și Vasile Duda (cu volumul Topografia monumentelor istorice din municipiul Bistrita) și manualul de Cultură și Civilizație la Bistrița, publicat în 2012 și coordonat de Vasile Duda, Corneliu Gaiu, Günter Klein și Nicoleta Toma.
