Pandemia i-a mutat din birouri în casă. Dar unii au ales să lucreze tot de acasă, chiar și după ce s-au ridicat restricțiile. Astfel, au putut să-și realizeze un alt vis: cel de a trăi la țară. Iulia și Vasi au lăsat Clujul pentru viața liniștită la sat. Iar ca ei sunt mulți alții…
Iulia și Vasi sunt doi tineri care locuiesc, de mai bine de un an în Negrilești, un sat aflat aproape de granițele județului Bistrița – Năsăud cu Cluj și Maramureș.
Sunt amândoi din Bistrița, dar s-au întâlnit în Cluj – Napoca. Anul trecut s-au căsătorit, iar odată cu primul pas mare- DA-ul din fața ofițerului stării civile – au făcut un alt pas major.
”Eu am stat 7 ani în Cluj, iar Vasi a stat 10 ani. Dorința mea de a mă retrage la țară a venit la câțiva ani după ce am stat în Cluj, iar dorința lui Vasi de a se retrage la țară a venit odată cu intrarea mea în viața lui” a povestit Iulia pentru ziarul local Bistrițeanul.ro.
Pandemia – primul pas spre viața la țară
Ideea de a pleca din Cluj și de a scăpa de aglomerație și gălăgie s-a înfiripat în mintea celor doi tineri cu mult înainte de a se muta efectiv, dar nu vedeau o soluție, atât timp cât lucrau amândoi.
”Oportunitățile au venit după pandemie. În momentul când a venit pandemia, firma a realizat că se poate face același lucru și de acasă, și oamenii sunt la fel de productivi. Și atunci încet, încet, ne-am mutat spre o firmă care a păstrat aceleași idei și în momentul în care mulți au trecut înapoi la lucrul la birou. Am căutat o firmă care să ne lase să lucrăm tot de acasă” au explicat Iulia și Vasi.
Așa au ajuns să se mute în Negrilești, la 80 de km de biroul din Cluj.
Deși ar fi putut opta pentru un oraș mai mic, viața la țară a sunat mult mai bine pentru ei.
”Părea că rezonează mai bine cu ceea ce ne doream noi. Cu liniște. Dacă ne mutam în oraș mai mic, personal nu mi-ar fi adus aceeași liniște. Plus că avem planuri pe viitor. Și în oraș, fie el și mai mic, tot ai avea de a face cu vecinii de bloc, trafic, gălăgie, aglomerație” au explicat cei doi tineri.
Alegerea zonei a fost una ușoară. Negrilești e satul în care s-a născut mama Iuliei și locul unde ea a copilărit verile.
„Dacă e Iulia și internet – pentru mine nu contează unde ne mutăm” a povestit Vasi râzând, amintindu-și momentul când au ales casa care le-a devenit ACASĂ.
Deși e o diferență între viața de la Cluj și viața de la Negrilești, liniștea compensează celelalte lipsuri
”Evident că anumite lucruri ne-au lipsit: de a avea totul la îndemână, să dai un click și să vină totul la ușă, etc. Acum, dacă vrei cumpărături mai mari trebuie să te urci în mașină să mergi în cel mai apropiat oraș. Dacă vrei să îți comanzi fast-food sau să îți iei sushi, nu ai când. Trebuie să îți programezi din timp. Sunt anumite lucruri a căror lipsă am simțit-o, dar mult prea puțin.
În prima noapte aici am dormit într -o cameră fără perdele, ne intra lumina de la stâlpul de iluminat pe geam, eram pe o saltea, în mijlocul unei camere pline de cutii. Și am dormit mai bine ca niciodată. Iar de atunci ne e tot mai bine” a povestit Iulia.
Gospodărie tipică de sat, transformată în casă iubitoare într-un singur an
Au cumpărat o gospodărie tipică de sat, cu două clădiri, șură și teren. Încet, încet, după ce își termină munca de birou, în fiecare zi, mai fac câte ceva pe lângă casă.
”Avem pisici, că nu se poate gospodărie fără pisici. Și de ele suntem foarte mândrii, că au venit cel mai repede după ce ne-am mutat aici. Cam la vreo două luni am devenit deja părinți adoptivi.
Am reușit să ne plantăm în grădină: să punem legume, să putem să mâncăm din recolta proprie. A fost un sentiment foarte plăcut să mergi în grădină să iei salată, roșii, ridichi- să poți folosi mâncare din producție proprie. A fost ceva ce ne-am dorit mult. Și anul acesta am reușit. Am renovat încet încet pe aici, ne-am obișnuit cu crepatul lemnelor, făcutul focului, cu toate cele necesare.
Am renovat partea de jos a casei, ne-am făcut bucătărie funcționabilă. Am combinat tradiționalul cu modernul: sobă pe lemne, dar și aer condiționat, mașină de spălat, frigider. Deci le-am îmbinat, să fie un cămin spre modern. Cealaltă parte a gospodăriei am igienizat-o și am pregătit-o pentru planurile care le avem pe viitor” au povestit Iulia și Vasi.
Au creat relații cu vecinii din apropiere și au fost o inspirație pentru alți prieteni de-ai lor.
”Au venit în vizită colegi și prieteni. Unii au venit chiar la început și ne-au ajutat la crepat lemne, jucat cu pisici. Am avut prieteni care au venit și au stat și peste noapte. Asta chiar dacă în momentul acela nu era renovat și noi dormeam pe o saltea gonflabilă și ei pe patul nostru. Dar chiar am avut prieteni cu care ne-am văzut mult mai des de când ne-am mutat aici decât când eram în Cluj.
Din grupul nostru de prieteni, un cuplu s-a mutat recent într-un sat lângă Sibiu. Tocmai pentru că și ei au realizat că în IT pot lucra de acasă. Le-a plăcut mai ales când ne-au văzut pe noi că ne-am mutat. Că și ei au vrut să se mute din Cluj, dar se gândeau la un alt oraș. Apoi, când au văzut că viața la sat e frumoasă, au ales un sătuc, o casă, o grădină.
Și tot mai mulți doresc asta. Am văzut-o și în cadrul prietenilor, și al colegilor nostrii. Toți încearcă să opteze pentru o viață mai liniștită. Cred că în ultimii 3-4 ani, știm vreo 20 de persoane care s-au mutat la țară pentru că așa au vrut sau au avut această oportunitate” au explicat cei doi tineri IT-iști.
Mai merg la Cluj doar pentru evenimentele organizate periodic de firmă. Și nu cred că va exista vreodată ceva care să îi determine să dea viața la țară pe viața înapoi la oraș.
Mai ales că au planuri mari de viitor.
”Dorința de a face ceva al nostru – în rural – a venit din dorința de a ajuta comunitatea. Amândoi am făcut voluntariat mult la viața noastră și am ajutat cât am putut pe alții. Și ne-am gândit că fiind acum într-o zonă în care nu sunt prea multe lucruri, ar fi un ajutor pentru comunitate să avem, spre exemplu, o agropensiune. Ajutăm economia locală și inclusiv producătorii locali. Adică vom folosi legume nu doar din grădina noastră ci și de la ceilalți din satul acesta sau din satele vecine.
O altă dorință pe care o avem e deschiderea unui centru comunitar, în special pentru adolescenți și tineri. Să fie un loc unde aceștia să găsească o mini – bibliotecă, niște calculatoare unde să putem ține cursuri pentru copii. Și chiar să ținem noi niște cursuri de IT, pentru că amândoi ne pricepem. Vrem să organizăm seri tematice unde să vină oameni specializați pe diferite domenii și să discute cu copiii sau tinerii și să îi ajute în dezvoltarea minților lor. Dar nu numai pentru copii și tineri, ci poate în timp, chiar și pentru adulți” au concluzionat Iulia și Vasi, tinerii IT-iști care au lăsat Clujul pentru viața liniștită de la țară.
