Nu a fost tocmai ușor de privit. Poate tocmai pentru că s-a dovedit în final oglinda tulburătoare în care am avut ocazia să ne privim, să râdem printre lacrimi, deși acela n-a fost râsul nostru, vorba poetului… Oglinda care ne-a dezvăluit cât de strâmbi s-ar putea să devenim…
Oglinda în care o mână de elevi au întruchipat succesiv posibile ore de clasă în care copiii interpretează totul printr-un năucitor și dezarmant filtru al valorilor contemporane… Cu profesori înspăimântați care se străduiesc să găsească o cărare spre sufletul copiilor. Cu suflete mărunte, deja captive într-o rețea de clișee și
Elevi care mănâncă chipsuri în ore, butonează telefonul și scandează ca într-un grotesc protest numele personajelor istorice la lecțiile de istorie. Elevi care își iau peste picior profesorii sau părinți depășiți de situație aflați parcă într-un alt film, altă dimensiune…
„Un spectacol despre realitatea educației, cea de toate felurile. Făcut cu inima strânsă – de dragul educației. Cu respect și empatie pentru dascălii și elevii buni, care trăiesc sub tirania unui sistem incoerent și birocratic…
Un spectacol încropit din revolta față de nesimțirea, proasta creștere, lipsa regulilor și a disciplinei și tirania valorilor îndoielnice…
Ni-s clare efectele, le trăim în fel și chip…”, a explicat Dora Baba, coordonatoarea clubului Scenica.
Ne rămâne însă speranța că vom avea puterea de a regândi educația (formală, nonformală și informală). Că vom găsi curajului colectiv, al nostru, al tuturor, de a impune buna creștere și buna educație, penalizând ferm lipsa acestora…
