„Este pentru prima oară de când am evenimente cu public, de treizeci de ani încoace, este prezent și tata în sală. Pentru mine este o mare mândrie și o mare emoție”, a mărturisit scriitoarea Ioana Nicolaie, originară din Sângeorz.
Casa cu Lei s-a umplut ieri seară, când scriitoarea Ioana Nicolaie – distinsă anul trecut cu Premiul Orașului Bistrița – a lansat volumul de versuri al fratelui său, Maxim Radu Niculai.
Dan Coman a evocat întâlnirile cu Maxim Radu Niculai în anii 90, la Cenaclul Camera din Sângeorz, dar și replicile memorabile care l-au însoțit apoi toată viața.
Într-o atmosferă caldă, Ioana Nicolaie a recunoscut că „probabil în literatura noastră nu mai există o situație asemănătoare: cineva care să intre în literatură mai întâi ca personaj, să existe ca personaj… Întâi, Maxim Radu Niculai – fratele meu cel mare, primul născut al familiei a devenit personaj în cartea Drumul spre soare răsare. O carte scrisă după dispariția lui fizică…”, a povestit Ioana Niculaie.
„M-am gândit la asimetria vieților noastre… Radu, care a fost eroul meu, pentru că toți avem eroi – de cele mai multe ori chiar în apropierea noastră sau în familie – a scris toată viața fără să fi publicat nimic…
Nu s-a potrivit cu nimic din ce a fost în jurul lui… Era ca nuca în perete tot timpul. Era în răspăr cu toate convențiile și tot ceea ce solictă viața de la tine.
Eu am fost mai convențională, pe undeva mai nesărată, în calea mea lucrurile s-au așezat bine. În calea lui, pentru că el a fost mai original, mai altfel – lucrurile s-au așezat greșit… Asta aș vrea să subliniez… Cât de greu suntem interpretați de ceilalți. Cum nu suntem înțeleși… ”, a mai povestit Ioana Nicolaie.
Lansarea de carte a fost admirabil completată de picturile artistei Silvia Negru – sora Ioanei Nicolaie și a lui Radu Niculai. A fost expus, la Casa cu Lei, inclusiv portretul care ilustrează coperta volumului de poeme.
Volumul Pictând apa a fost publicat anul trecut, la Editura Paralela 45. Îl găsiți și la Librăria Humanitas din Bistrița.
Maxim Radu Niculai (29 iulie 1967- 14 aprilie 2023) s-a născut în nordul României, în orașul Sângeorz-Băi, fiind primul dintr-o familie cu doisprezece copii.
A avut o viață neconvențională, romanescă, de poet damnat. A schimbat mai multe locuri de muncă – muncitor necalificat la drumuri și poduri, muncitor agricol sezonier, muncitor într-o fabrică de piese de mașini. După ce urmează o școală CFR, se angajează, succesiv, în mai multe gări. A trăit prin mai multe orașe. A scris proză, jurnal și poezie, dar toate manuscrisele, cu excepția unei agende negre, au dispărut. Scriitoarea Ioana Nicolaie l-a transformat în personaj în romanul 𝐷𝑟𝑢𝑚𝑢𝑙 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑆𝑜𝑎𝑟𝑒-𝑅𝑎̆𝑠𝑎𝑟𝑒. Volumul postum 𝑃𝑖𝑐𝑡𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑝𝑎 cuprinde o parte semnificativă din opera poetică – păstrată – a autorului.
„𝐶𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑎𝑟𝑒 𝑜 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑢 𝑡𝑜𝑡𝑢𝑙 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑎𝑙𝑎̆: 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑟𝑒𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑖𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝐼𝑜𝑎𝑛𝑎 𝑁𝑖𝑐𝑜𝑙𝑎𝑖𝑒, 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑖𝑒𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑓𝑟𝑎𝑡𝑒𝑙𝑢𝑖 𝑒𝑖: 𝑢𝑛 𝑜𝑚 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑠 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑎̆ 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑎𝑚𝑏𝑖𝑡̦𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖, 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢-𝑧𝑖𝑠, 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑟.
𝐶ℎ𝑒𝑚𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑒𝑟𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟𝑎̆, 𝑎𝑠̦𝑎 𝑐𝑢𝑚 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐ℎ𝑒𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑙𝑒: 𝑖𝑛𝑑𝑒𝑝𝑒𝑛𝑑𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙. 𝑀𝑎̆ 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑖𝑑𝑒𝑟 𝑛𝑜𝑟𝑜𝑐𝑜𝑠 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑚 𝑎𝑣𝑢𝑡 𝑜𝑐𝑎𝑧𝑖𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑖𝑡𝑒𝑠𝑐 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑖 𝑝𝑜𝑒𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑖 𝑀𝑎𝑥𝑖𝑚 𝑅𝑎𝑑𝑢 𝑁𝑖𝑐𝑢𝑙𝑎𝑖.
𝐴 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑎𝑣𝑒𝑎𝑚 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑢𝑛 𝑎𝑟𝑔𝑢𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑖̂𝑛 𝑝𝑙𝑢𝑠 𝑐𝑎̆ 𝑜𝑚𝑢𝑙 𝑒 𝑜𝑚 𝑖̂𝑛 𝑚𝑎̆𝑠𝑢𝑟𝑎 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒 𝑜 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑡̦𝑎̆ 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑒𝑎𝑧𝑎̆. 𝑆̦𝑖, 𝑖̂𝑛 𝑓𝑎𝑡̦𝑎 𝑢𝑛𝑜𝑟 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑙𝑎̆𝑟𝑖, 𝑛𝑢 𝑝𝑜𝑡̦𝑖 𝑓𝑖 𝑎𝑙𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑙𝑢 𝑟𝑒𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑐𝑎̆𝑡𝑜𝑟”, remarca istoricul și criticul Cosmin Ciotloș.
