Impresionant spectacol, ieri seară, la Palatul Culturii: Copiii de la Mănăstirea Piatra Fântânele au oferit publicului o poveste emoționantă din versurile unor poeți români, dar și momente de dans admirabile. „S-au implicat toții copiii – de la grădiniță, până la clasa a XII-a. Ne-au inspirat chiar copiii cu poveștile pe care le mai aflăm de la ei”, a povestit maica stareță Pamfilia Solcan, pentru Bistrițeanul.ro.
A fost plină sala de spectacole, ieri seară, la Palatul Culturii din Bistrița. Copiii de la Mănăstirea Piatra Fântânele și-au cucerit publicul cu mici scenete de teatru și dans, dar și poezii. Toate au fost reunite într-o poveste de maica stareță Pamfilia Solcan și măicuțele mănăstirii. Povestitor și prezentator a fost Irina Tălpaș.
„Am pornit de la un subiect foarte simplu. Ne-au inspirat chiar copiii cu poveștile pe care le mai aflăm de la ei. Ne tot spuneau copiii că ei nu vor să crească, vor să rămână mereu mici să se joace într-una: „Uitați-vă la oamenii mari – toți sunt nervoși și agitați, toți ne ceartă și sunt nemulțumiți de toate cele”, ne spuneau… Asta ne-a inspirat să începem povestea cu „Opriți timpul”.
În scenariu am împletit de fapt și poveștile lor, ca să le dăm curaj. Îi simțim pe copii ușor îngrijorați că viitorul nu prea le dă multe șanse”, ne-a mărturisit maica stareță Pamfilia Solcan de la Mănăstirea Piatra Fântânele.
Spectacolul a avut loc și la Casa de cultură din Prundu Bârgăului, zilele trecute. Iar părinții au fost foarte încântați, pentru că nu ar fi putut să vină la Bistrița, să-l vadă aici.
„A fost fascinant pentru copii la Palatul Culturii. S-au implicat sufletește foarte mult. Iar în sala aceea mare, imediat s-au simțit ca niște prinți și prințese… Contează mult. Îi ajută să treacă peste tot felul de emoții și sentimente nu întotdeauna pozitive. Pentru că mulți duc în spate povești triste…
Ne mai spun unii dintre copii, supărați – eu nu sunt bun, eu nu am talent, de ce să învăț, la ce mă ajută în viitor dacă nu știu ce verișoară de-a mea a învățat și acum strânge căpșuni în Spania… Unii vin și cu asemenea povești mai triste…
Îi afectează tot ce văd în jur. De aceea e important să-i încurajăm și să le arătăm cât putem cîă va fi bine, că noi ne trăim copilăria frumos. Dumenzeu îi deschide fiecăruia câte o cale, găsește o portiță pentru fiecare. Noi trebuie să căutăm ce este frumos în jur…”, ne-a mai povestit maica stareță Pamfilia.
Profesoara Ioana Maria Beșa din Prundu Bârgăului face dansuri cu ei. Pe vremuri, a fost și elevă la Scenica iar în acest spectacol ea s-a ocupat de coregrafie.
„O vreme, în anii trecuți, profesoara făcea dansuri cu copiii într-o sală închiriată în Prundu Bârgăului. Acolo îi duceam și noi la dansuri sportive. Nu neapărat ca să devină mari dansatori, ci pentru a se împrieteni cu alți copii. Foarte multe s-au corectat la copii prin orele acestea de dans. I-a ajutat mult la motricitate, la munca în echipă, la atenție și memorie, la ținută. Apoi n-a mai avut sală și am rugat-o să vină ea la mănăstire să-i învețe dansuri pe copii.
Când am văzut ce lucruri frumoase realizează doamna profesoară cu copiii, am vrut să le prezentăm părinților. Am „îmbrăcat” aceste dansuri într-o poveste cu conținut moral”, a mai povestit maica stareță.
Din cei 36 de copii care învață și își fac temele la Mănăstirea Piatra Fântânele, niciunul nu este orfan.
„Sunt vreo patru copii care vin după-amiaza, din sat, doar ca să-și facă temele aici. Sunt clase simultane, la Piatra Fântânele, după ce Inspectoratul Școlar a fost nevoit să închidă școlile primare din cătune. Pentru că mulți părinți se mutaseră pe Valea Bârgăului, iar numărul de copii a tot scăzut în cătune. Microbusul școlar nu putea ajunge peste tot prin cătune. Iar părinții ne-au întrebat dacă nu ar putea copiii să stea la mănăstire, ca într-un fel de internat. De duminică până vineri, în perioada școlii.
Nu sunt copii abandonați. Avem o familie de șase frățiori, din Dej, mămica lor a murit de cancer, era asistentă. Tatăl lor e medic veterinar, vine să-i vadă cam o dată la două săptămâni sau îi ia acasă în vacanțe. Altfel, ar fi fost nevoiți să se împrăștie copiii pe la rude, așa că dăm noi o mână de ajutor. Cel mai mic avea abia șase luni când a sosit la noi, acum va intra în clasa a II-a. Cea mai mare fetită era în clasa a III, acum este în clasa X-a, la Liceul Sanitar, și învață foarte bine”, a subliniat maica Pamfilia Solcan.
Familia a venit din Ploiești, stabilindu-se în Dej. I-am cunoscut printr-o doamnă farmacistă de la Vatra Dornei. Au venit copiii în vacanță câteva zile și ne-am oferit să-i creștem aici pe toți.
Din cei patru liceeni – trei fete la Sanitar, iar un băiat studiază Arhitectura la Liceul de Arte. Vine uneori și lucrează și aici la mănăstire. Toți sunt copii foarte buni. Cei din gimnaziu, la Evaluare au luat mereu note peste 9.
Nu au voie cu telefoane în mănăstire. Atunci când avem nevoie de informații, folosim laptopuri și tablete. Iar copiii au învățat aici să cânte la pian, la chitară, sau vioară. Au învățat și dansuri populare…
Am mai făcut cu ei concerte de colinde. Am numit tot acest demers al nostru O șansă la educație. Eu sunt aici la mănăstire din 1995 – îi cunosc pe părinții copiilor: sunt oameni descurcăreți și deștepți care regretă și acum că nu au avut șansa să facă școală”, ne-a mai povestit maica stareță Pamfilia.
