Comunitatea din Feldru s-a îmbogățit cu un fond cultural unic: Patru icoane pe lemn despre care se presupune că ar fi fost realizate de Toader Gherleanu – au fost descoperite zilele treccute, într-o bisericuță foarte degradată din Feldru.
Icoanele descoperite în Feldru au ajuns la Muzeul Grăniceresc din Năsăud, grație intervenției custodelui Peșterii Tăușoare, Crin Triandafil Theodorescu.
Meșterul zugrav Toader Gherleanu – cunoscut în epocă și sub numele de Toader Zugravul – a fost un valoros iconar și pictor bisericesc transilvănean. Originar din Tiha Bârgăului, acesta a fost activ între anii 1778 și 1804, dar există surse care susțin că perioada sa de activitate a început chiar cu anii 1750-1770.
Toader Gherleanu a semnat epitaful mănăstirii Cormaia – monument istoric, fiind și autorul unor icoane din biserica monument de pe Gersa – ne reamintește Crin Trindafil Theodorescu.
Tot Toader Gherleanu a pictat Pieta aflată în muzeul Protopopiatului Bistrița. Cea mai faimoasă lucrare a sa este epitaful care reprezintă Punerea în mormânt a Domnului,. Lucrarea poartă și o inscripție prețioasă pentru istorici: „Toader Gherleanu. Zugrăvit în Sângiorz. Anul 1783, mesța în 24 martie”.
Lucrări sau atribuiri ale sale au mai fost semnalate în și Maieru sau Ilva Mare.
„Icoanele se aflau închise într-o bisericuță foarte degradată din Feldru… M-am dat peste cap și le-am mutat la Muzeul Grăniceresc din Năsăud. Nu pot să mulțumesc părintelui Ioan Clapa pentru inteligența lui. Putea să le arunce într-un pod și să piară acolo, distruse de timp.
Sper ca în perioada imediat următoare să putem recupera și restul iconostasului. Să le curățăm, să le aplicăm un tratament curativ și unul preventiv. Să le valorificăm. Pentru că, așa cum mi-a transmis Ana Dumitran de la Muzeikon, stâlpul și temeiul științific al cercetării mele, icoanele „sunt o capodoperă” – a mai precizat Crin Triandafil Theodorescu.
Inițial s-a presupus că icoanele ar fi fost realizate în anii 1780. Inscripțiile în latină, însă, dezvăluie posibilitatea ca acestea să fi suferit o intervenție ulterioară. Unul dintre comentatori precizează că în secolul XVIII, „icoanele românești erau inscripționate exclusiv în chirilică. Alfabetul latin a pătruns în uzul bisericesc abia după 1850–1860. Or, pe aceste icoane scrierea este latină, cu ortografie latinist-etimologizantă, tipică anilor 1860–1890”.
Dacă aceste icoane au fost reinscripționate ulterior sau aparțin totuși anilor 1780 va fi stabilit, cu sigurnață, după o examinare UV/IR de către restauratori.
Nouă nu ne rămâne decât să ne bucurăm de încă o descoperire de excepție și să așteptăm cuminți descifrarea misterului care înconjură deocamdată cele patru icoane…
