Yaa Gyasi – Drumul spre casă
„Poți să înveți să zbori, dacă asta înseamnă să mai trăiești o zi.”
Cărțile bune sunt cele care lasă un gust amar, care sunt însoțite de noduri în gât și de o nostalgie aparte. Unele sunt scrise ca strigăt de durere, altele ca o încercare de a face auzită o întreagă generație sau o istorie.
Este cazul romanului „Drumul spre casă”, apărut la editura Litera, în colecția Clasici contemporani și semnat de talentata Yaa Gyasi. Romanciera ne aduce în față toate aromele unei Africi necolonizate încă pe deplin, dar care traversează din plin sclavagismul, orânduirile tribale și superstițiile.
Scris într-o notă fierbinte, romanul are tendința unei ascensiuni de la origini până în prezent, dezvăluind destine care se împletesc, de parcă dinamismul acestora ar da tonul întregii acțiuni.
Scott Fitzgerald – M-aș omorî pentru tine și alte povestiri pierdute
„Cândva îmi imaginam… că puteam (chiar dacă nu reușeam întotdeauna) să-i fac pe oameni fericiți, iar lucrul ăsta îmi plăcea cel mai tare. Acum până și așa ceva pare năzuința ieftină a unui actor de vodevil după paradis, un amplu spectacol trubaduresc în care suntem veșnic o Mână de Oase… Dar să dispari așa, cu totul și pe nedrept, după ce ai oferit atât de mult. Chiar și astăzi doar o mică parte din literatura americană care apare nu puartă [sic] ceva din amprenta mea – într-o măsură modestă am fost un autor original.” (fragment dintr-o scrisoare trimisă de Scott Fitzgerald editorului Maxwell Perkins, în primăvara anului 1940).
Allain Robbe-Grillet, Gelozia
Cineast şi autor avangardist în epocă, proclamând un „Roman Nou” prin manifestul său celebru din 1963, Alain Robbe-Grillet a instaurat o tehnică de abordare a ficţiunii ca prin lentila unei camere de luat vederi.
Acesta este farmecul deosebit al povestirii în romanul „Gelozia” în care atenţia naratorială sfidează un epic ordonat, favorizând concentrarea pe detaliu.
O aplicaţie detectivistă, obsesivă, geloasă, voaieuristă se aşterne peste gestul mânuirii furculiţei în farfurie, peste paharul de coniac dus la buze, peste o siluetă feminină la geam, peste tăcerile complice de la cină…
Zorin Diaconescu
