Bistrița medievală a fost încă de la început un oraș al meșteșugurilor și comerțului. 10% din populația cetății era implicată, de altfel, în activități meșteșugărești. La sfârșitul secolului 16, la Bistrița existau circa 500 de meșteșugari, la o populație de circa 5.000 de locuitori. În burgul medieval își desfășurau activitatea 89 postăvari, 84 cizmari, 70 fierari, 67 tăbăcari, 65 croitori, 48 blănari și 20 de mătăsari – explică dr. Dorin Dologa, cercetător la Arhivele Naționale BN, într-un articol publicat de Revista Bistriței.
Meșteșugarii bistrițeni erau renumiți în Transilvania, datorită priceperii lor. Breslele au avut, de altfel, un rol esențial în dezvoltarea producției meșteșugărești și în organizarea economiei. Acestea au influențat decisiv formarea profesională, educația, cultura, construcția edilitară civilă și arhitectura militară. Au contribuit inclusiv la dezvoltarea economică și culturală a Moldovei.
În secolul al XVI-lea la Bistrița apar meserii pretențioase, care necesitau o calificare superioară. Era vorba de meserii precum cea de aurar, ceasornicar sau pălărier.
Între anii 1547–1552, la Bistrița sunt înregistrați 9 meșteri aurari. Acest fapt indică inclusiv bunăstarea materială a localnicilor din zonă.
Aurul trebuia să fie de 18–20 carate, iar argintul de 14–15 carate. Calitatea produselor din metal prețios era foarte sever controlată. Potirul din Bistrița făurit de aurarul Matei, în anul 1494, valora 41 de florini și 37 de dinari.
În ceea ce îi privește pe pălărieri, aceștia erau organizați la Bistrița în anul 1537 într-o breaslă.
În 1551, la Bistrița erau amintiți și ceasornicarii. Primăria Bistrița cumpăra un ceas în valoare de 13 florini și 90 de dinari.
În anul 1552, domnul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu, trimitea un ceas mic la Bistrița pentru a fi reparat. Cu siguranță că domnul Moldovei nu era singurul care avea un ceas, ci și boierii aveau asemenea obiecte.
„La români totul se făcea la repezeală, fără pregătire. În loc să aducă în Moldova un meșter ceasornicar, domnii moldoveni trimiteau ceasurile pentru a fi reparate în Transilvania. Acest lucru dovedește incultura economică crasă a domnilor români, care nu au știut să-și organizeze țările pe principii economice”, notează dr. Dorin Dologa.
La începutul secolului al 16, la Bistrița existau cel puțin 32 de branșe meșteșugărești organizate în bresle. Existența atâtor bresle dovedește faptul că magistratul bistrițean și conducerea voievodatului înțelegea perfect rolul și locul producției meșteșugărești.
- Foto @ Bistrița de Altădată
- Sursa @ Revista Bistriței / Dr. Dorin DOLOGA – „Bistrița medievală – aspecte economice”
