În jurul anului 1500, în Bistrița locuiau 3400 de locuitori sași. Lor li se adăugau țiganii și românii din afara orașului. Populația orașului se ridica atunci la aproape 4500 de locuitori.
În 1721, în Bistrița locuiau 6068 de persoane.
În 1750 aici sunt înregistrați 413 meșteșugari. Dintre aceștia, case proprii aveau doar doi măcelari, doi berari, un trompetist, un frânghier și un tâmplar…!
Otto Dahinten – monograf al Bistriței – ne reamintește că în jurul anului 1500, în Bistrița avea 3400 de locuitori sași. Lor li se adaugă alți circa 1100 de țigani și români care trăiau în afara orașului.
În consecință, Bistrița avea pe atunci aproximativ 4500 de locuitori. Era al patrulea oraș din Transilvania, după Brașov, Sibiu și Cluj.
În 1720-21 Bistrița ajunsese la 6068 de locuitori, iar în 1784 – în oraș locuiau deja 7345 de locuitori, dintre care 4637 doar în Bistrița.
În 1750, din perspectiva structurii socio-profesionale, Bistrița avea 413 meșteșugari.
Doar 7 aveau însă o stare materială bună. E vorba despre doi măcelari, doi berari, un frânghier, un tâmplar care făcea mobilă și un trompetist.
Aceștia erau singurii care aveau casă proprie. Alți puțin peste 83% dintre meșteșugarii Bistriței aveau o stare materială precară.
Sursa @ „Bistrițenii și Bistrița. Cuantificări statistico-demografice ale recensămintelor oficiale”, autor Mircea Chira
Foto @ Bistrița de altădată
