Anamaria Bodea din Năsăud a trăit aproape douăzeci de ani într-o relație toxică. Nu a avut voie să viseze, să gândească, să-și dorească mai mult. „Nicio femeie nu merită să treacă prin ce am trecut eu. Nu mi-a fost deloc ușor să iau totul de la 0, în România… N-am avut nimic pregătit. Am aterizat la Bistrița fără serviciu, fără casă, fără masă. Visul meu a fost să termin liceul întrerupt în adolescență. Și l-am terminat. Iar acum, sunt și studentă la Facultatea de Psiho-Pedagogie din Năsăud!”
Anamaria Bodea are 41 de ani și s-a născut în Năsăud. A urmat școala acolo la Liceul Economic, până la 16 ani. Apoi s-a îndrăgostit nebunește și a renunțat la școală și la viața liniștită din Năsăud, plecând în Spania. S-a căsătorit acolo, a născut o fetiță care acum are 21de ani, a muncit mult în diferite locuri. Tot acolo și-a descoperit și pasiunea pentru pictură.
„Aveam 18 ani când am întâlnit o pictoriță din Spania care a văzut că mă uitam lung cum pictează. Pur și simplu m-a fascinat ceva acolo când am văzut-o. M-a tot încurajat să încerc și eu. Mi-am zis – nu, nu cred că pot să fac așa ceva.
M-a invitat la ea la atelier, acolo am observat-o cum preda lecții de pictură unor copii și unor adulți. Acolo am îndrăznit să pictez și eu primul meu tablou. Apoi n-am mai reușit să ajung la orele ei. Am rămas însărcinată, au urmat alte greutăți în viața mea. De câte ori voiam să merg la ea mi se spunea că nu are sens, nu mă pricep, nu am talent”, a mărturisit Anamaria pentru ziarul local Bistrițeanul.ro.
Pentru Anamaria Bodea au fost aproape douăzeci de ani în care a trăit ca într-un glob de cristal. Într-o relație toxică. Nu a avut voie să viseze, să simtă, să gândească. Nu a avut voie să-și dorească mai mult.
„Nicio femeie nu merită să treacă prin ce am trecut eu. Femeile trebuie să-și găsească puterea și curajul de a visa. Trebuie să găsească puterea de a spune STOP chinurilor și violenței de orice fel care se pot întâmpla într-o căsnicie. A fost o perioadă grea”, a admis Anamaria Bodea.
În 2014 soțul ei a plecat în Germania. Abia atunci a îndrăznit și Anamaria să-și cumpere pânze și culori, ca să se picteze din nou.
„În 2015 am decis să ne mutăm cu toată familia în Germania, în Karlsruhe, lângă Stuttgart.
Am simțit că am arta în sânge și în suflet. Chiar dacă am avut parte de piedici din plin. De fiecare dată când aveam de trimis lucrări într-o expoziție, în străinătate, când eram invitată să expun lucrări – le trimiteam pe ascuns…
În Germania am încercat să-mi dezvolt și mai mult latura asta artistică. Nu aveam niciun fel de obiectiv – nici nu visam c-o să particip vreodată la expoziții. Pur și simplu simțeam nevoia să pictez. Era refugiul meu și terapia mea personală.
Ce câștigi, ce câștigi din asta – m-au tot întrebat. Sufletul ți-l câștigi. Asta câștigi – sufletul! Ce poate fi mai important? Că nu e vorba mereu doar de latura materială și financiară…
Nu mi-am neglijat familia, am continuat să muncesc, ca să nu mi se reproșeze că din cauza picturii nu-mi fac datoriile. Majoritatea tablourilor le-am pictat noaptea. Pictam noaptea, până pe la 3 – 4 dimineața, apoi mergeam la serviciu fericită”, ne-a mai povestit Anamaria.
În Germania Anamaria Bodea a lucrat în domeniul curățeniei. Se plătea bine și avea timp să stea și cu fetița ei.
În Spania muncea tot timpul. N-a apucat să se bucure cum se cuvine de copilăria fetiței, de felul în care a crescut. Și-a dorit ca măcar în adolescență să se bucure de timp împreună…
„Am reușit să organizez prima mea expoziție târziu, în 2019, la Muzeul Grăniceresc din Năsăud.
De aici au început micile mele vise. Sunt o visătoare, recunosc. Am crezut că totul este posibil dacă îți dorești cu adevărat și am încercat să învăț singură totul. Am considerat că mesajele din picturile mele și poveștile lor merită să fie văzute: era forma mea de a mă exprima liber”, ne-a explicat Anamaria Bodea.
Din 2019 încoace, a fost invitată să expună la Muzeul Național al Țăranului Român din București, dar și la Muzeul Castelul Corvinilor.
A avut parte de expoziții la Muzeul Municipiului Dej, Biblioteca Județeană Zalău, Galeria Cluj Art și Casa de Cultură „Liviu Rebreanu” din Năsăud.
A fost invitată să expună și la Balcic, Dobric (Bulgaria), dar și în Madrid, Sevilla (Spania), Karlsruhe, Heidelberg, München (Germania). Lucrările sale au fost admirate și în Miami și Florida (America), dar și la Venetia (Italia).
Între realizările la care ține mult este și prima Gală a Micilor Artiști din Țara Năsăudului, la Casa de Cultură din Năsăud, în această vară.
În Germania, Anamaria a avut ambiția de a învăța rapid și limba germană. „În Spania, pe când lucram la o brutărie, întâlneam tot felul de turiști nemți. Învățasem acolo niște cuvinte, mă descurcam și ne înțelegeam cât de cât. Dar fiind în Germania, mi-am dat seama că nivelul meu de începător nu e destul.
M-am înscris la școală, am făcut șase luni intensiv germană iar la final am primit și diplomă de la statul german…”
Și fiica ei a luat totul de la 0 și a studiat din clasa a V-a în Karlsruhe. S-a acomodat treptat cu stilul de viață. Erau alte oportunități acolo și a ajuns să studieze Management.
„A venit în această vară în România, i-a plăcut foarte mult și s-a atașat foarte mult de țară. Dar i-a fost foarte greu la început.
În Spania era campioană la gimnastică ritmică. A trebuit să-i explic că familie înseamnă să fim împreună în același loc. Deși trăisem și eu în copilărie ruptura asta – când părinții mei și-au vândut apartamentul din Năsăud și a trebuit să locuiesc o vreme în Nimigea de Jos.
M-a afectat atunci schimbarea aceea. Am încercat să-i explic și fiicei mele. Deși destinul nu prea mi-a dat dreptate. Tot am sperat că se va schimba ceva. Dar când speri, începi să faci și compromisuri. Iar după ce începi cu comporomisurile – se duce totul pe râpă. Nu s-a schimbat nimic…”, ne-a mai povestit Anamaria.
În ciuda tuturor dificultăților, Anamaria Bodea nu a renunțat la visele ei. A luptat și a sperat, iar într-un târziu, a decis să se despartă de soțul ei și să revină în România.
„Visul meu a fost să-mi continui studiile cumva. Să termin liceul întrerupt în adolescență. Și l-am terminat. Iar acum, din octombrie, sunt și studentă la Facultatea de Psiho-Pedagogie din Năsăud. La finalul studiilor universitare aș putea să devin învățătoare și educatoare.
Îmi plac tare mult copiii. Am lucrat și în Germania cu copii. De când am revenit în țară am început să mă ocup de ateliere de pictură cu copiii, încercând să le descopăr talentul. Cred că orice talent merită descoperit și susținut de cineva, merită încurajat. Uneori părinții poate nu reușesc să presimtă acest talent la copii…
Nu mi-a fost nici mie ușor să iau totul de la 0, în România, de doi ani de zile de când sunt aici. Dar am luptat și lupt în continuare. Fiecare încercare ne face de fapt mai puternici.
Trebuie să vedem și ce este bine în lucrurile rele: se întâmplă și astea cu un motiv, cred eu. Când mi-a fost mai greu – am avut încredere în Dumnezeu și în duhovnicul meu pe care-l port în rugăciuni. Dumnezeu să-i dea sănătate, pentru că de multe ori m-am prăbușit, am cedat, iar el m-a susținut și m-a încurajat să continui și să nu renunț. Contează și asta foarte mult. Ca și rugăciunile, pentru că atunci când te rogi Dumnezeu nu te lasă niciodată baltă.
N-am avut nimic pregătit, nu am plănuit nimic: am aterizat la Bistrița fără serviciu, fără casă, fără masă.
Am început atelierele astea alături de trei copilași. Apoi numărul lor a tot crescut, iar acum am ajuns să fac mici ateliere de pictură la Șieu, Nimigea, Năsăud, Mintiu și Beclean. Unii dintre ei n-au mai pictat până acum. Mi-au spus și părinții că sunt foarte încântați. Că bănuiau ei că ar fi talentat copilul, dar nu credeau că e chiar atât de talentat.
Și chiar am copii foarte talentați care merită cu adevărat încurajați. Mulți, de exemplu, nici nu pictaseră cu culori, desenau doar în creion. Le-am explicat: când vei descoperi culorile, te vei îndrăgosti de ele imediat! Și așa a fost. Sunt copii între 7 și 15 ani. Au venit și mămicile să picteze cu mine. S-a creat un fel de comunitate mică între noi – amatorii de pictură…
Îmi doresc să evoluez în continuare. Știu că am încă multe de învățat. Dar știu și că ceea ce pictez – pictez din tot sufletul meu.
Am vrut să încerc și la Arte, dar asta ar fi însemnat să renunț la atelierele cu copiii de aici și să mă mut probabil la Cluj. Mi-ar fi fost un pic mai greu, bănuiesc. Deocamdată nu există posibilități. Am ales să fac totuși ceva ce-mi place și mi-e mai aproape: să fac facultatea la Extensia UBB din Năsăud. Profesorii vin de la Cluj, suntem 90 de studenți la zi și alți 50 la distanță. Și sper că va rândui Dumnezeu s-o și duc la bun sfârșit…”, ne-a mai povestit Anamaria Bodea.
