Dacă în zilele noastre abia se mai colindă în Ajunul Crăciunului, acum câteva decenii, pe Valea Bârgăului, colindul începea în Ajun și se termina de…Bobotează. Acest obicei vechi, care angrena toți tinerii din sat a dispărut, însă rămâne în amintirea celor mai în vârstă, ca un mijloc de socializare și păstrare a tradițiilor.

Ioana Matei, din Rusu Bârgăului, are 80 de ani și este meșter și rapsod popular. Își amintește cu nostalgie cum se petrecea Crăciunul când era tânără și cum obiceiurile sărbătorilor de iarnă angrenau toți tinerii din localitate.

Bârgăuanca, alături de cei nouă frați ai săi, așteptau cu nerăbdare Crăciunul pentru a colinda, a împodobi bradul și a gusta în taină din bomboanele atârnate în pom, fără ca mama să observe:

„Făceam bradul în Ajun. Îl făceam afară, în târnaț, că, fiind 10 frați, nu încăpea și bradul în casă. Punea mama bomboane în el și ne zicea să așteptăm până la Bobotează, să nu le mâncăm. Da’ noi le desfăceam pe ascuns, le mâncam, da’ lăsam ambalajul acolo și-l umpleam cu altceva, să nu-și dea mama seama. După aia, mergeam la colindat. Primeam mere, nuci, colăcei… Nu știam noi pe-atunci de bani, că nu-ți dădea nimeni bani.”

Obiceiul care însoțea fiecare Crăciun acum jumătate de secol era „Berea”

Când a ajuns la vârsta adolescenței, iar mai apoi s-a căsătorit, tanti Ioana a luat parte la alte obiceiuri care adunau toată Valea Bârgăului:

„Era un obicei ce se numea „Bere”. Era un joc în sat, ținea mai multe zile. Cu totul că nu se dădea bere, dar toți așa știam că i se zice. Pregătirea pentru „Bere” începea din seara de Ajun. Ne strângeam toate prietenele la una, de obicei la care era în mijlocul satului. Veneau și feciori și mergeam împreună la fiecare la colindat. Ș’-apoi ultima dată mergeam la un fecior, care-i ziceam că-i „vătavu berii”.

Odată strânși acolo, ne apucam noi, fetele, să facem la chemători „bote”. O botă așa mai lungă, îmbrăcată cu petele și cu flori. Și-n ziua de Crăciun, după ce ieșeam din biserică, începeau feciorii să meargă din casă-n casă, chemând toate fetele la „Bere”:

„Noi umblăm prin sat

Cu bota de brad,

Gătată cu mărjele,

Să faceți bine să lăsați

Fetele la Bere.”

Și seara începea „Berea”, la cămin. A doua și a treia zi de Crăciun o luam din nou de la capăt și petreceam până-n zori de zi. „Berea” ținea pe tot parcursul sărbătorilor, până de Bobotează. Și-așa am ținut-o mulți ani, și după ce m-am măritat.”

Deși acest obicei s-a pierdut în urmă cu mulți ani, tanti Ioana își amintește cu drag de acele vremuri, când sărbătorile erau un prilej de întâlnire și socializare:

„Și amu-s sărbători. Și-s faine și îi bine în lume, da’ cum simțeam atunci că vine Crăciunul și cât îl așteptam, n-oi mai simți în veci. Era fain că lumea voia să se întâlnească, să se petreacă, să se colinde. Stăteau acasă doar cât mâncau și dormeau câteva ceasuri. O fost fain odată.”