Elena Ciotmonda, de la punctul gastronomic „Grădina Sânzâienelor” din Susenii Bârgăului, păstrează cu sfințenie rețeta „colacilor”, așa cum îi place să le spună, exact cum a învățat de la mama sa. Pregătiți cu mult suflet și migală, colacii Elenei poartă gustul autentic al copilăriei și farmecul rețetelor de altădată. Zerul folosit în aluat, frământatul îndelung și liniștea păstrată în casă cât timp dospește aluatul sunt doar o parte din micile ei secrete care fac din acești cozonaci un deliciu, fie că sunt pentru cei dragi din familie, fie pentru cei care îi comandă an de an.
Ziua de Sâmbăta Mare a început devreme pentru Elena și ajutoarele sale, care, încă înainte de ivirea zorilor, s-au adunat în bucătăria ei pentru a pregăti toate bunătățile care nu pot lipsi de pe masa de Paște. De pe mese nu pot lipsi cozonacii. Anul acesta, Elena a frământat și copt în jur de 20 de cozonaci, atât pentru familia sa, cât și pentru alții care fie nu se pricep, fie n-au avut timp să pregătească cozonaci.
Majoritatea ingredientelor folosite sunt naturale, din gospodăria proprie. Ouăle provin de la găinile crescute în curte, laptele sau zerul sunt și ele bio, iar nuca, nelipsită din umplutură provine chiar de la nucul din grădină.
Pentru ca „colacii”, cum le spune Elena, să iasă pufoși și aromați are câteva secrete învățate din copilărie, când o ajuta pe mama ei la frământat:
Colacii nu trebuie „deranjați” nici măcar cu pași
„Pentru a ieși colacii pufoși, ca noi colaci le zicem, ar fi indicat, în loc de lapte să se pună zer. Apoi, după ce aluatul era frământat cu grijă și îndelung se punea la dospit. Cât timp era la dospit însă noi nu umblam prin casă, nu deschideam ușile, așa zicea mama că era bine…să fie aluatul lăsat în tihnă la dospit și să nu-l deranjeze niciun vânt sau pașii noștri.”
După dospire, aluatul se umple după gustul fiecăruia, însă cei mai apreciați rămân cei cu mac și nucă. Se pot face împletiți sau simpli, apoi se coc aproximativ 50 de minute. Odată scoși din cuptor, se ung cu un sirop făcut în casă, din zahăr și apă, pentru un luciu frumos și o aromă deosebită.
Totuși, cel mai mare secret al Elenei nu stă nici în zer, nici în dospire, ci în dragostea și dăruirea cu care pregătește fiecare cozonac în parte. Iar colacul, așa cum îi spune ea, nu se gustă până nu este sfințit în noaptea Învierii de către preot. Aceste obiceiuri le păstrează și astăzi și le transmite mai departe fetelor sale, pentru ca tradiția să nu se piardă.
