Un lucrător la abator, un bodyguard, o stripteuză, un copil nevrednic – cu trăsături umane, rând pe rând patetice, crude, ciudate și tandre – sunt câteva dintre personajele care au convins în volumul „Întoarcerea în mare”, aducându-i un prestigios premiul Goncourt. Volumul este acum disponibl și în română, grație traducerii profesorului Roland Szekely.
A apărut de curând la Editura Școala Ardeleană, un volum de nuvele francez distins cu prestigiosul Goncourt – Întoarcerea în mare.
„A fost un volum în aparență ușor abordabil… Dar nuvelele s-au dovedit în final învăluitoare, alunecoase și pline de capcane precum marea”, ne-a mărturisit profesorul Roland Szekely, traducătorul volumului în limba română.
Întoarcerea în mare semnată de Raphaël Haroche i-a adus profesorului din Sângeorz Băi cea de-a treia bursă CNL France pentru traducători străini.
„Se acordă stagii în Franța ca să traduci cartea propusă, după ce, în prealabil, treci printr-o comisie de evaluare a eșantionului din traducere”, a precizat profesorul Roland Szekely.
Raphaël Haroche – cunoscut sub numele de artist Raphael – este un autor și compozitor-interpret francez, născut la 7 noiembrie 1975, la Paris.
În martie 2017, Raphael publică, cu numele complet, Raphaël Haroche, volumul de nuvele Retourner à la mer, la Editura Gallimard. Succesul este instantaneu. Pentru debutul în literatură, Haroche primește prestigiosul Premiu Goncourt pentru nuvelă.
„Cei obișnuiți cu impresionismul cenușiu și sentimental al pieselor sale muzicale (…) au fost surprinși de stilul epurat și precis al povestirilor sale reunite în volumul intitulat „Întoarcerea în mare”. La fel și în cazul galeriei de antieroi (un lucrător la abator, un bodyguard, o stripteuză, un copil nevrednic…), cu trăsături umane rând pe rând patetice, crude, ciudate și tandre, destul de îndepărtate de imaginea sa mediatică de vagabond existențial…” – scria Stéphane Davet, în Le Monde.
* * *
„Tonalitatea, pe măsura universului său muzical, mai degrabă melancolică, ba chiar cenușie, se pliază pe teme grave precum singurătatea, criza în cuplu, maltratarea animalelor, bătrânețea și moartea. Personajele sale sunt deseori distorsionate și strivite de viață, dar, în același timp, atrăgătoare prin absența răutății, prin emoționanta sinceritate și încercările lor de răscumpărare a greșelilor. Este cazul „ultimului dintre tați”, poate cel mai frumos personaj din acest volum de nuvele…” (Bernard Lehut, RTL)
* * *
Roland Szekely – profesor la Școala Gimnazială din Sângeorz Băi – a mai tradus: Jazzul, o estetică a secolului XX și Jazz și cinema, de Gilles Mouëllic; Frați de sunet, de Gilles Mouëllic și Koffi Kwahulé; La saison en verre, de Adrian Suciu; La philosophie dans la cité, de Vasile Muscă; Istoria jazzului și a muzicii afro-americane, de Lucien Malson; John Coltrane, de Pascal Bussy; Mic dejun cu Mick Jagger, de Nathalie Kuperman; Electroghid, de Agnès Birebent; Vânătorul de securiști, de Mirel Bran; Swing la Berlin, de Christophe Lambert.
A publicat traduceri și în revistele: Tribuna, Steaua, Observator cultural, Vatra.
