Câțiva prieteni din Dumbrăvița vor să reia un obicei străvechi – Vergelul. În Dumbrăvița, dar și în alte sate din Bistrița-Năsăud, Vergelul (sau Vergelatul) era unul dintre cele mai populare și așteptate obiceiuri comunitare în anii ’80 – ’90. Pe alocuri se spunea că Vergelul „sparge” Crăciunul…
Daniel Giurgiuca și soția sa au venit tocmai din Dumbrăvița la cina comunitară din Bistrița. Ne-a povestit, între altele, că el împreună cu prietenii săi vor să reinstaureze, în Dumbrăvița, străvechiul obicei al Vergelului.
„Sunt din Dumbrăvița, comuna Spermezeu – un sat între Căian și Spermezeu. I se zicea pe vremuri Giug. Erau cele mai tari baluri în Giug, prin anii 90, imediat după Revoluția din 89. După aia, de prin anii 2000 a început discoteca.
Erau baluri în Spermezeu, Chiuza, Căian, dar cele mai reușite parcă erau totuși în Giug… Veneau formații de sărbători și ne cântau live. Iar noi, tinerii, ne împărțeam și alegeam unde mergem în funcție de formațiile invitate. Cea mai bună formație pe care am prins-o a fost Compact C. I-am prins și pe băieții de la Studex, și multe alte trupe de atunci… În anii 90, la Dumbrăvița se organiza cea mai mare sărbătoare de Sfânta Maria. Se adunau oameni de la Cluj, Timișoara și Bistrița, veneau de peste tot fiii satului acasă…”, ne-a mai povestit Daniel Giurgiuca.
Acesta a explicat că a luat legătura deja cu cei de la primărie pentru a le pune la dispoziție Căminul cultural. A discutat și cu câțiva dintre prietenii săi și a reușit să-i convingă să participe la Vergel.
„Era o petrecere ritualică în noaptea de Revelion. Veneau familiile cu plăcinte, cu cârnați și băutură. Se duceau toți la căminul cultural în sat, se întâlneau și povesteau, veneau lăutarii satului, oamenii se prindeau în tot felul de jocuri de pe vremuri. Acum, din păcate, pe Valea Țibleșului nu prea mai avem lăutari. Un grup foarte tare de lăutari știu că există la Gherla. Dar ne vom descurc cumva și cu muzica”, ne-a mai povestit meșterul popular.
În Dumbrăvița, dar și în alte sate din Bistrița-Năsăud, Vergelul (sau Vergelatul) era una dintre cele mai populare și așteptate obiceiuri comunitare în anii ’80 – ’90.
În esență era o petrecere ritualică de tineret, organizată de obicei la Căminul Cultural sau la casa unei gazde.
Avea rolul de a marca sfârșitul sau începutul unui ciclu de sărbători (cel mai adesea de Anul Nou sau la Lăsatul Secului).
Vergelul era momentul în care tinerii se adunau pentru a se distra după rigorile postului sau după zilele solemne de Crăciun.
În multe sate, se spunea că Vergelul „sparge” Crăciunul, fiind prima ocazie de joc (dans) și voie bună la care participa tot satul.
Numele provine de la „vergele” (nuiele sau bețe subțiri). În varianta sa arhaică, fetele și flăcăii foloseau aceste nuiele sau alte obiecte (inele, cuțite, oglinzi) ascunse sub farfurii sau oale pentru a-și prezice norocul în dragoste. Tinerii încercau să ghicească, totodată, și cine cu cine se va căsători în anul respectiv.
Se așezau diverse obiecte simbolice pe masă, acoperite. Tinerii alegeau un obiect, fiecare cu semnificația sa. Un inel însemna nuntă, un cărbune însemna un soț brunet sau noroc. Un cuțit însemna un soț arțăgos…
În anii ’80-’90, componenta magică (ghicitul) a început să pălească, lăsând locul unei petreceri comunitare de amploare.
Feciorii satului aveau datoria de a plăti muzicanții (ceterașii). Fetele aduceau mâncare și băutură (de regulă cozonaci, prăjituri și vin sau țuică).
Se desfășura de cele mai multe ori la Căminul Cultural, unde se încingea un joc care dura până în zori. Era momentul în care se „oficializau” noile cupluri din sat. Dacă un băiat juca o fată la Vergel, era un semn clar pentru comunitate că există un interes serios.
În acele decenii, Vergelul din satele bistrițene (precum Dumbrăvița, Spermezeu sau cele de pe Valea Someșului) era evenimentul anului pentru tineri…
