În timp ce creștinii catolici din Bistrița și de pretutindeni celebrează azi prima zi de Paști, la ortodocși este Duminica Floriilor. Ea celebrează intrarea triumfală a lui Hristos în Ierusalim, primit cu entuziasm de mulţimi, datorită Învierii lui Lazăr – minune sărbătorită cu o zi înainte, în Sâmbăta lui Lazăr.
În anii trecuți, pe străzile orașului se organiza un impresionant marș de Florii, în Sâmbăta lui Lazăr. În acest an bistrițenii sunt sfătuiți să se bucure de sărbătoare în casă.
Nu se mai participă la slujbele religioase speciale în care se sfințeau mâţişori de salcie – simbolul acestei sărbători. Acesta amintește de biruinţa lui Hristos asupra morţii lui Lazăr, dar şi biruinţa asupra propriei morţi.
Din duminica de Florii, credincioşii ortodocşi se pregătesc spiritual pentru Înviere. Urmează ultima săptămână de post aspru şi rugăciuni, numită Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor.
Biserica vede în această sărbătoare înaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. Ar fi putut să evite moartea, însă a primit-o de bună voie, pentru a o birui. Intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim este, de altfel, singurul moment din viaţa lui pământească în care a acceptat să fie aclamat ca împărat.
După un obicei străvechi, menţionat chiar în secolul al IV-lea şi generalizat în toată Biserica creştină, în Duminica Floriilor se aduc în biserici ramuri de salcie. Acestea sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor, în amintirea ramurilor de măslin, cu care mulţimile l-au întâmpinat pe Hristos la intrarea în Ierusalim.
Superstiții și tradiții…
Se spune că cine îndrăzneşte să se spele pe cap în duminica de Florii cu apă nesfinţită sau descântată, se poate trezi peste noapte cu părul albit. În unele zone, oamenii obişnuiesc să-şi încingă mijlocul cu crenguţe sfinţite de salcie. Astfel alungă boala sau o înving cu mai mare uşurinţă. Se spune că asemenea brâuri din salcie îţi iau durerea de şale cu mâna.
O altă legendă populară afirmă că demult, pe când Maica Domnului, cu sufletul sfâşiat, a pornit la drum ca să-şi vadă fiul răstignit, a trebuit să treacă o apă mare. Degeaba s-a rugat la vieţuitoarele din jur – nici una n-a vrut s-o treacă pe celălalt mal. Doar o salcie bătrână şi încovoiată şi-a aplecat crengile deasupra apei, făcând o punte către malul celălalt, iar Fecioara Maria a binecuvântat-o ca niciodată să nu ardă, să rodească şi să se înmulţeasă oriunde s-ar aşeza.
*****
De mirare această sărbătoare a Floriilor, care la Ierusalim şi în Biserica Ortodoxă a Galilor a dat naştere unor ceremonii aparte. S-ar părea că, în sfârşit, toate se împlinesc, când de fapt totul se prăbuşeşte – explică preotul Noel Tanazacq. Acesta amintește că apostolii văd cu uimire şi bucurie cum Învăţătorul lor este în sfârșit aclamat ca Mesia în sfântul oraş, pentru ca în seara aceleiaşi zile să fie nevoit să părăsească trist Ierusalimul, neînţeles şi respins. Câteva zile mai târziu, Îl vor vedea atârnat pe Cruce ca un rob.
Este foarte important să înţelegem că Hristos nu a intrat în Ierusalim călare pe cal, animal nobil şi războinic. Mântuitorul este împărat, dar nu precum împăraţii lumii, este un împărat „blând şi smerit cu inima” (Matei 11, 29), care „n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească” (Matei 20, 28). Măgarul este animalul care duce în spinare lucrurile grele, el trebuie să slujească și, de aceea, trece neobservat, dar asta nu îl împiedică pe Hristos să aibă majestatea regilor, fiindcă adevărata lui măreție este lăuntrică.
Nu „covorul roşu” i-a fost aşternut dinainte, în schimb, oamenii şi-au dat hainele jos de pe ei, ca să îi facă din ele covor, fluturând prin aer lauri de palmier – laurii generalilor care se întorc victorioşi de la luptă. Hristos va ieşi biruitor din această bătălie fără seamăn împotriva morţii, a păcatului şi a Satanei. Atâta doar că laurii simbolizează şi martiriul: ca să mântuiască omul, Hristos va îndura martiriul şi va accepta să moară pe cruce…
