Detalii interesante ies la lumină despre cei care locuiau în Bistrița prin anii 1850: orașul avea 1.073 case și 6.690 locuitori. Dintre aceștia, 2.865 erau bărbați, iar 2.933 – femei. Din punct de vedere confesional, în Bistrița existau 3.745 de credincioși evanghelici, 1.244 greco-catolici, 748 romano-catolici, 40 reformați, 11 ortodocşi şi 10 unitarieni.
Volumul Arhitecți, constructori și artizani în Bistrița scris de arheologul și cercetătorul Corneliu Gaiu ne oferă câteva detalii interesante și despre ocupațiile locuitorilor din Bistrița. În anul 1857 orașul avea, conform statisticilor, 727 zilieri și 608 industriaşi muncitori necalificați în industrie.
În Bistrița erau înregistrate oficial și 168 slugi, 61 artişti, 58 muncitori necalificați în agricultură, 48 rentieri, 126 proprietari de pământ, 103 funcționari, 12 comercianti, 10 preoți, 5 avocați/notari, 5 militari şi 5 lucrători în comerţ.
Marele incendii din 18 aprilie 1857 a distrus 214 case și anexe gospodărești.
Incendiul din 24 iunie 1861 a distrus 52 de case și anexe gospodăreşti.
Evenimentele au provocat în oraş o gravă criză de locuinţe şi o cerere ridicată de materiale de construcție. Au contribuit la accelerarea demolării zidurilor şi la o notabilă schimbare a aspectului urban.
În acest context, în anul 1855 s-a hotărât demolarea zidului perimetral şi vânzarea materialelor prin licitație. În acest scop a fost instituită o comisie de licitație care a început să vândă piatra din turnuri şi din incinte.
Tot în 1855 a fost dărâmată Poarta Spitalului, marcând începutul demolării fortificațiilor medievale ale oraşului. A urmat demolarea Porții Ungurești situată la capătul actualei străzi Nicolae Titulescu. S-au dărâmat și zidurile fostei cetăți situate între cele două porți.
Doi ani mai târziu, în 1857 a fost demolată și Poarta Ungurească – reconstruită de Otto Dahinten într-o schiță:
În 1862 a fost dărâmată Poarta Lemnelor, singura păstrată în câteva fotografii de epocă:
Demolarea zidurilor a fost grăbită şi de devastatorul incendiu din 1857. Au ars atunci nu doar o mare parte dintre imobile, ci și turnurile şi porțile oraşului.
Prin demolarea zidurilor şi nivelarea şanţurilor perimetrale s-au deschis noi artere la limita vechii fortificații: Michaelgasse (Alexandru Odobescu), Fleischeralle (Bulevardul Republicii), Bahngasse (strada Gării).
Reconstrucţiile au permis comasarea loturilor şi ridicarea unor imobile mai spațioase, atât pentru sediile unor societăți comerciale, cât şi pentru reşedinţele burgheziei aflate în dezvoltare în oraş.
Segmentul dintre Poarta Ungurească şi Poarta Spitalului a fost cumpărat, în 1856, de negustorul Michael Textoris. Acesta a construit aici o casă pe colțul dintre strada Spitalului şi actuala str. Alexandru Odobescu. Despre istoria zbuciumată a acestei clădiri puteți reciti accesând linkurile de mai jos:
ALTE vremuri: Iese la lumină adevărul despre cumplita moarte a negustorului Michael Textoris
ALTE Vremuri: Casa Michael Textoris de la Poșta Veche ascunde o crimă oribilă
Sursa @ „Arhitecți, constructori și artizani în Bistrița” de Corneliu Gaiu
