Motive de satisfacție și mândrie, pentru comunitatea din Lunca (Șieuț). După mai bine de 10 ani de trudă, a fost publicată monumentala Monografie Lunca (Frij). Lucrarea este dedicată istoriei, dar și graiului și obiceiurilor locului. Am stat de vorbă cu preotul Vasile Gordon, unul dintre autori, despre cele peste 450 de pagini ale lucrării.
„S-a muncit mult la această monografie. Dar să știți că s-a muncit cu mare bucurie.
Ideea a pornit de la profesorul universitar Vasile D. Țâra. Domnia sa are acum 85 de ani și jumătate, este pensionar de mulți ani, dar noi am început să adunăm materiale de prin 2014.
Am fi vrut să lansăm monografia în 2019, pentru că atunci s-au împlinit 700 de ani de atestare documentară a localității. Însă, din motive de sănătate – domnul profesor Țâra s-a îmbolnăvit – nu am reușit. N-am reușit să tipărim cartea mai repede.
Dar tot răul spre bine. Între timp, s-a descoperit și burgus-ul roman de la Bolovani – Bolohani, cum i se spune pe-aici. Se lucrează deja de vreo trei ani, s-au făcut săpături și descoperiri importante. Au ieșit la lumină diferite obiecte de ceramică sau metal. Chiar de curând s-au descoperit inclusiv 12 monede – șase de bronz și șase argint.
Așa că ni s-a părut important ca în monografie să introducem și un capitol consistent cu burgus-ul roman.
Am încercat să includem în structura Monografiei tot ce este legat de satul nostru: poziția greografică, istoricul satului – în mare parte comun cu al satelor din jur.
Cel mai vechi document despre localitatea Lunca datează din mai 1319. Este un document din arhiva unui grof. Satul era pe atunci în proprietatea unui grof din Șieu”, a explicat preotul Vasile Gordon pentru Bistrițeanul.ro.
Monografia Lunca (Frij) cuprinde și detalii referitoare la graiul care se vorbește în Lunca, dar și la viața socio-culturală cu toate obiceiurile și tradițiile locului.
Cei doi autori sunt născuți în Lunca. „Tatăl meu și cu mama domnului profesor Țâra erau verișori primari. Așa că am primit cu mare bucurie propunerea dumnealui de a contribui la această carte. Dânsul a lucrat de la Timișoara, eu – de aici, de la fața locului.
Încă din studenție, de prin anii 1965 – 1966, profesorul Vasile D. Țâra a cules de aici din zonă acele ciuituri (cum le spunem noi), dar și alte producții populare.
De altfel, teza sa de doctorat tratează chiar graiul de pe Valea superioară a Șieului. În Monografie există de asemenea un capitol despre graiul din Lunca Frij.
E foarte interesant cum sat de sat se deosebește. Avem cuvinte care nu se folosesc în Ardan sau în Sebiș. Există aici un dialect specific. Ne-am străduit să alegem ceea ce există numai la noi și să separăm de ceea ce e specific în toată zona”, a completat pr. Vasile Gordon.
Comunitatea din Lunca (Frij) a avut parte și de personalități importante, de la care avem ce învăța în continuare. Una dintre ele este juristul Andrei Bugnariu.
„Una dintre străzile satului a primit numele său. A fost directorul Poștelor în Budapesta, iar din 1918 – directorul Poștelor din Cluj. Știa maghiară, era practic funcționar în slujba statului maghiar, o vreme. Unul dintre băieții lui – Theodor Bugnariu a fost primarul Clujului și filosof, membru al Academiei Române. A fost căsătorit cu Dorli Blaga – fiica marelui poet și filosof Lucian Blaga. Deci avem personalități cu care ne mândrim foarte mult”, subliniază preotul autor.
Vasile Gordon consideră că cel mai important mesaj transmis de Monografia Lunca (Frij) aparține părinților și strămoșilor din zonă…
„S-au ocupat cu diferite îndeletniciri. Am avut în sat cojocari, fierari, tâmplari, dulgheri, croitori… Iar mesajul pe care ni-l transmit ei este simplu: să continuăm cumva ceea ce au început ei… În Catalogul Meșterilor populari editat și publicat acum câteva luni de Centrul Județean pentru Cultură – Frijul nostru are 10 pagini! Etnologul și cercetătorul Smaranda Mureșan a venit pe-aici și am însoțit-o cam peste tot pe unde există încă meșteri.
Din tradiții și obiceiuri s-au mai pierdut. Dar meseriile străvechi încă se practică. Ce-i drept, pe alocuri cu instrumente moderne, îmbunătățite…
Foarte interesant că în Lunca (Frij) se păstrează încă bocetul.
Încă avem femei în sat care atunci când moare câte cineva – mai ales dacă e vorba de rudă apropiată – se întâlnesc și compun bocete. Se cântă la priveghi sau când se scoate mortul din casă, când se ajunge cu el în cimitir… Nu se întâmplă la fel în toate satele.
Am prins în monografie vreo 6 sau 7 exemple de bocete – diferite în funcție de situație. Sunt altele la înmormântare, altele la parastas. Sunt versuri plânse cumva, care nu se mai practică prin alte părți”, ne-a mai povestit preotul Vasile Gordon.
, dedicată istoriei și obiceiurilor locului...){kind=link}