Primul episod al proiectului Marginile lumii. Istorii de familie – propus comunității de Muzeul Județean din Bistrița – s-a desfășurat ieri seară, când Eva Melinte – 17 ani, elevă la Liceul Creștin Logos – ne-a provocat să descoperim istoria familiei sale din Bistrița.
„Eva Melinte a venit cu propunerea de a scoate la lumină, în fața dumneavoastră, fotografiile vechi de familie. Prin intermediul acestor fotografii avem șansa de a ne imagina vremurile în care au trăit unele din personajele surprinse.
Este o expoziție pe care a intitulat-o Femeia din fotografie: Bunica. A fost o plăcere s-o cunosc pe Eva Melinte. Este un tânăr excepțional iar calitățile sale fac ca lucrurile să se schimbe în bine în jurul ei. Este o sursă de inspirație pentru cei din jur”, a subliniat muzeograful Gela Neamțu.
Prof. dr. Elena Scurtu – care a colaborat cu cei de la muzeu și anul trecut, în proiectul Depozit 89. Ultima noapte de Comunism – a remarcat felul în care Eva Melinte contribuie la micro-istoria familiilor.
„Eva completează o cercetare asupra familiilor, mentalităților și obiceiurilor. Nu toată lumea are curaj să-și expună dimensiunea intimă a familiei în modul acesta. Nu toată lumea are puterea de a intra atât de profund în amănunte…”
Diriginta Evei a remarcat că a cunoscut-o pe Eva Melinte în clasa a V-a, pe când era foarte timidă și retrasă într-o carapace.
„Era senină tot timpul, dar ascundea o mare suferință înăuntru, cu șanse și perspective limitate. Multă lumea spunea atunci că Eva nu are viitor. Bineînțeles că nu a fost adevărat. Pentru că suntem oameni și nu vedem decât rareori ce ascunde o carapace. În anii care au urmat, sub această carapace am descoperit o fată extrem de isteață și îndemânatică. O personalitate caldă și empatică. Cu această expoziție, de astăzi, strălucește pe cerul Bistriței încă o steluță…”
Eva Melinte a mărturisit pentru Bistrițeanul.ro că „încă din clasele primare am fost un copil care a avut tot timpul concurență mai mare. Nu s-a pus accentul pe mine, ci foarte multă presiune – învață, învață, să ajungi cât mai sus… Nu din partea părinților neapărat, cât a școlii, a colegilor…
Din această cauză, m-am închis în mine, am lăsat să se înțeleagă că nu pot mai mult, atâta pot, nu vreau să fac mai mult…
Între timp, cu ajutorul profesorilor și al prietenilor, lucrurile s-au schimbat. Ne ajutăm unii pe alții și ne creștem unii pe alții. Contează foarte mult și ajutorul din partea părinților mei. Chiar dacă îl aveam și atunci, eram într-o fază de preadolescență. Acum am reușit să mă dezvolt și să apreciez fiecare experiență.
Bunica mea locuiește undeva în zona Decebal, încă trăiește. Am prins-o câțiva ani și pe străbunica mea, care a locuit tot acolo.
Dintotdeauna m-a impresionat la străbunica mea că niciodată nu și-a arătat durerea. O amintire la care țin mult: Aveam în spatele casei o grădină și mă lua acolo uneori seara și îmi spunea – hai, copilă, să culegem gălbenele. Aveam niște tufe mari de flori de gălbenele iar ea m-a învățat să le culeg. Stăteam mult cu ea și povesteam tot felul de lucruri. Când a murit străbunica mea, eu aveam 8 ani.
Încă mi-o aduc aminte destul de bine, față de ceilalți verișori care nu și-o mai amintesc.
Bunica m-a învățat să stau în preajma lui Dumnezeu. Să-l caut pe Dumnezeu de fiecare dată când am nevoie. Tot timpul îmi spune – când ai nevoie de ceva, pune-te în genunchi, roagă-te și să știi că Dumnezeu este acolo, cu tine. Am văzut lucrul acesta în viața mea. Sprijinul lui este cu adevărat foarte mare”, ne-a mai mărturisit Eva Melinte.
Tânăra ne-a mai explicat că a făcut rost de fotografiile vechi de la bunica ei. „I-am spus că vreau să fac expoziția asta și a fost de acord… Mi-a dat poze cu ea, cu mătușa mea – sora bunicii mele, cu membrii familiei… Și am reușit…”
Eva Melinte se gândește să meargă mai departe la facultate – fie la Asistență Socială, fie la Istorie.
Femeia din fotografie: BUNICA realizează o legătură profundă între trecut și prezent, concentrându-se pe figura bunicii, rolul acesteia în comunitate și familie.
Eva Melintene ne demonstrează, practic, că memoria se păstrează în imagini alb-negru, dar și în cuvinte. Că fiecare dintre noi contribuie cu ceva la țesătura mare a istoriei.
Proiectul inițiat de Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud este deschis tuturor bistrițenilor. Tinerii, agricultorii, fermierii, scriitorii, muzicienii sau muncitorii din Bistrița sunt invitați să propună un subiect din orice domeniu.
Scopul proiectului ? Să iniţieze acţiuni pentru dezvoltarea unor evenimente culturale în comunitate, prin implicarea oamenilor din alte domenii decât cel cultural.
Timp de o lună de zile, sala de expoziţii temporare a secției de Etnografie va sta la dispoziția oricărui bistrițean dispus să spună o poveste de viață din diverse domenii. Cei de la Muzeul Județean își propun astfel să exploreze identitatea și memoria colectivă a comunității din Bistrița.
