Atmosferă caldă, presărată de zâmbete sau hohote înăbușite de râs, un documentar fantastic filmat de Vlad Petri în Telciu, Romuli și Telcișor cu ritualuri de înmormântare, dialoguri halucinante cu frizerul și groparul satului dar și scene năucitoare la priveghi… Sala a fost arhiplină ieri seară, la Palatul Culturii, la avanpremiera documentarului În fiecare zi trece același tren și nu oprește niciodată.
Documentarul realizat de Vlad Petri a umplut ieri seară sala în care se derulează de obicei proiecțiile KineDok, la Palatul Culturii.
„Am început seria de documentare cu doar 5-6 persoane în sală. E încurajator să vedem azi sala plină. E un semn că încet-încet, la Bistrița se clădește un public de film bun. Ceea ce nu poate decât să ne bucure. Filmele bune ne învață să fim mai reflexivi cu ceea ce trăim”, a subliniat, în deschidere, coordonatorul proiectului, Simion Pop.
Documentarul regizat de Vlad Petri a fost aplaudat la final de spectatorii prezenți la avanpremieră. S-a dovedit un film observaţional puternic, plin de umor și poezie care traversează imaginile şi conversaţiile cotidiene.
A fost filmat în Telciu, Telcișor și Romuli și oferă o explorare emoționantă a morții, văzută prin experiențele locuitorilor săi. Cu atât mai interesantă cu cât toamna în satele din Transilvania se comemorează cei dragi plecați într-o lume mai bună.
În centrul poveștii se află groparii satului, frizeria locală – unde discuțiile gravitează tot în jurul morții și a sinuciderilor – și ritualurile de înmormântare încă vii în toate satele din Bistrița-Năsăud.
De la poveștile halucinante care se țes la priveghi, în jurul sicriului așezat și împodobit în mijlocul camerei, și până la bocitoarele care își repetă incantațiile mortuare. De la convesațiile care se desfășoară doar între bărbați – majoritatea plecați la muncă în străinătate, până la cortegiul funerar din care se desprinde alene câte o voce și îl întreabă pe regizor – „Ne postați pe Facebook?” „Nu” „De ce…?”
În fundal, trenul care traversează satul, dar nu oprește niciodată, devenind în schimb o prezență obsesivă. Sau soarele portocaliu care se oglindește, la final, doar pentru câteva secunde, în ferestrele murdare ale trenului…
Filmul lui Vlad Petri ne dezvăluie implicit tensiunea dintre local și global, oferindu-ne ocazia să reflectăm asupra tradițiilor tot mai frecvent influențate de modernitate și migrație. Iar drama se contopește cu situații comice inevitabile.
La sfârșitul proiecției, a avut loc și o dezbatere online cu regizorul Vlad Petri.
Documentarul În fiecare zi trece același tren și nu oprește niciodată a fost regizat de Vlad Petri care semnează și scenariul
- Producători: Vlad Petri, Livia Rădulescu
- Editoare: Maria Bălănean
- Editori sunet: Filip Mureșan & Vlad Voinescu
- Mixaj sunet: Filip Mureșan
- Istoric, Cercetător: Valer Simion Cosma
