Clubul Coșbook de la Biblioteca „George Coșbuc” din Bistrița a găzduit ieri seară lansarea celui mai recent roman scris de Gelu Vlașin – „Transbordare”.
„Eu consider că este un roman patriotic. De ce spun asta? Pentru că, deși aparent Transbordare nu apare pe nicio hartă, acest spațiu există. Atât în viața reală cât și în roman”, a subliniat Amalia Levey, elevă în clasa a X-a la Colegiul „Andrei Mureșanu” din Bistrița.
Alături de colega sa, Ana Ciobanu, frecventează cercul literar de la Palatul Copiilor, coordonat de Ionela Nușfelean. Cele două adolescente au fost invitate să vorbească despre romanul lui Gelu Vlașin.
Ana Ciobanu, elevă în clasa a XI-a, la Colegiul „Andrei Mureșanu” s-a referit la imaginile vizuale ale romanului, laitmotivele acestuia, dar și personajele care dau viață ideilor autorului.
Invitați să povestească despre „Transbordare” au fost și Ioan Pintea, managerul Bibliotecii George Coșbuc, dar și scriitorul Olimpiu Nușfelean.
Trecerea de la ipostaza de poet care își scrie versurile atunci când are inspirație sau „stare” la ipostaza de prozator a fost destul de dificilă, a admis Gelu Vlașin.
„Nu a fost deloc ușor. Colegii de breaslă mi-au spus că trebuie scris în fiecare zi. Trebuie să-ți creezi o rutină. Mie mi-a fost foarte greu la început. Scriam o pagină-două noaptea, a doua zi ștergeam tot… M-a ținut așa cam o jumătate de an. Apoi, așa cum mi se întâmpla și când scriam versuri, trebuie să se producă un declic. Din acel moment, lucrurile și scrisul merg de la sine. Abia așteptam să mă trezesc ca să mă apuc de scris. Era ca un sevraj. Parcă eram în transă. Mai și visam noaptea ce trebuie să scriu a doua zi…
Pe măsură ce scriam, îmi veneau ideile, iar personajele începeau să se lege. Mi-am at seama că la proză, ca în multe alte domenii de activitate, totul este să intri într-o rutină…”, a mărturisit Gelu Vlașin.
Octavian Soviany: „Transbordare e un loc care nu figurează pe nicio hartă din lume și pe care Gelu Vlașin știe să îl transforme într-un spațiu fabulos, unde se desfășoară marile experiențe inițiatice, iar biografia este ridicată la coeficienții superiori ai mitului personal.
După ce a intrat cu dreptul în poezie acum douăzeci și șase de ani cu volumul Tratat la psihiatrie, care îl impunea ca pe unul dintre fruntașii grupului 2000, acum autorul ne dovedește că poate fi și un prozator de excepție, capabil să evoce o lume care are ceva din fizionomia „pădurilor de simboluri”. Iar cartea de față îl reprezintă în cea mai mare măsură…”
Bogdan Munteanu: „Transbordare este un roman despre fragilitate, prietenie, inițieri și mici evadări care ne țin la suprafață. Cu tandrețe și luciditate, Gelu Vlașin trasează adolescența prin perioade de singurătate, lecturi marcante, prietenii bizare și acele plutiri în care totul pare posibil, surprinzând tensiunea dintre izolare și dorința de apartenență. „Clanul ciudaților” – Ștefan, Clara, Fabian, Dante și bunica Pălage – devine o familie alternativă pentru toți cei care nu-și găsesc locul într-o lume deformată.
O poveste despre libertatea de a ne transborda în propria lume, oricât de neobișnuită ar fi…”
