”L-am sunat pe fiul meu și i-am zis că m-am înscris la școală, aici, în penitenciar. Și i-am spus neapărat să meargă și el la școală!” – e mărturia unui deținut. ”E o lecție de umanitate, în primul rând. E o experiență care ne schimbă pe noi, ca profesori, dar și pe ei!” a povestit, pentru Bistrițeanul.ro, Valentina Barteș, coordonatorul proiectului educativ din Penitenciarul Bistrița.
Într-un colț de lume în care libertatea se măsoară în zile, patru profesori îi învață pe deținuți nu doar să scrie și să citească, ci și să creadă din nou în ei înșiși.
Programul „A doua șansă” pentru persoane private de libertate se derulează de 10 ani prin CSEI nr. 1 și funcționează după o metodologie proprie.
”Avem un cadru didactic la clasele primare și trei cadre didactice la cele două clase secundare inferioare (n.r. – clasele 5-6 și 7-8). Programul „A doua șansă” nu este doar despre a preda materii precum limba și literatura română sau matematica. Este despre oameni, despre cum poți ajunge, prin răbdare și adaptare, la inima și mintea unor adulți. Mai ales că, de multe ori, n-au avut niciodată o relație pozitivă cu școala” a explicat, pentru Bistrițeanul.ro, Valentina Ionela Barteș, profesor psihopedagog și coordonator în cadrul programului ”A doua șansă” la nivel de unitate școlară.
Chiar dacă este cadru didactic și în cadrul CSEI Nr 1 Bistrița, predarea la penitenciar e o experiență cu totul altfel.
”Pentru mine personal este o lecție de umanitate. E o formă de educație care mă schimbă și pe mine! Ne schimbă pe noi, ca și cadre didactice. Trebuie să avem mai multă răbdare, să nu punem etichete! Trebuie să privim dincolo de informațiile pe care le știm, să vedem potențialul.
Iar apoi, fiind persoane care au o anumită vârstă, e nevoie să fim mai creativi, să înțelegem anumite aspect, să găsim metode de a le crește încrederea în ei. Nu se măsoară totul la a da doar niște note și a trece prin materii.
Da, curricula e ca la celelalte școli! Dar trebuie să o adaptăm la fiecare dintre ei, în parte. De aceea avem o metodologie proprie de predare. Plus că ești într-un spațiu restrictiv, fiind în penitenciar” a explicat Valentina Barteș.
De la infractori analfabeți la persoane educate, cu un job, în afara pereților închisorii
Persoanele private de libertate, care urmează cursurile școlare, au o îmbunătățire vizibilă. Iar aceasta îi schimbă și pe ei, ca oameni.
”Când vezi un bărbat de 30 de ani că zâmbește și e fericit că a reușit să își scrie numele sau să citească… E ceva ce nu poți explica. Bucuria pe care o au că își redescoperă potențialul. Faptul că văd că poate au talent într-o direcție sau alta….
Impactul asupra lor e unul uriaș. Unii vin la școală din curiozitate, alții vin pentru că realizează că nu pot să citească anumite documente, nu pot să trimisă un mesaj, o scrisoare celor de acasă. Alții realizează că nu vor putea avea niciodată un loc de muncă, deoarece li se cer 8 clase. Și atunci ei sunt ca niște copii de clasa I, toți. Pun întrebări, vor să afle anumite lucruri și trebuie să le explicit ca unui copil. Chiar dacă e mai greu, că mulți vin cu bagaje în spate, cu frustrări.
Dar de aceea spun că adaptăm curricula. Pentru că suntem acolo să îi încurajăm, să le dăm încredere în ei.
Și vin și ne spun, cu zâmbetul pe buze că au reușit să citesască un mesaj sau să scrie ceva.
- Vai, doamna, câte am învățat !
- Doamna, l-am sunat pe fiul meu și i-am zis că m-am înscris la școală, aici, în penitenciar. Și i-am spus neapărat să meargă și el la școală!
- Doamna, eu nu știam nimic și acuma știu scrie!
Sunt atâtea mărturii. Li se schimbă și comportamentul, își văd valoarea, devin mai civilizați, se educă inclusiv emotional” a povestit Valentina Barteș.
Cursanții din penitenciar sunt foarte diferiți. Unii au diplomă de 5 clase, dar în realitate abia citesc. Alții, cu vârste de 30 de ani, se află pentru prima dată la școală, în clasa I. Dar procesează informația mai greu decât un copil de 7 ani. Impactul este diferit de la o persoană la alta. Cei implicați reușesc să scrie, să citească, își redescoperă potențialul și încep să creadă că pot avea o viață diferită.
”De obicei, cursurile sunt absolvite în penitenciar. Dar am avut și cazuri unde au fost eliberați din penitenciar și ne-au cerut foaia matricolă pentru a-și continua cursurile în afara zidurilor. Iar faptul că fac școală nu doar că le schimbă viața în penitenciar, dar le-o schimbă și în afară, având astfel acces la un loc de muncă mai bun!
Interesul pentru a participa la cursurile școlare e tot mai mare. Iar lucratul cu ei, cum spuneam, ne schimbă pe noi, în primul rând. Și cea mai mare lecție e să privim dincolo de etichete și să căutăm potențialul!” a concluzionat Valentina Ionela Barteș, coordonator în cadrul programului ”A doua șansă” din Penitenciarul Bistrița.
