Lucas Salanță a terminat clasa a VI-a, la Școala Gimnazială Nr 1. Pe când avea 6 ani, în timp ce se uita la un program muzical, la televizor, a fost cucerit de o fantezie a lui Chopin. I-a plăcut atât de mult, încât le-a cerut părinților să-i facă rost de partitură, pentru că vrea s-o cânte.

Muzica este prezentă în familia Salanță dintotdeauna, însă Lucas a întrecut așteptările tuturor. Cochetează cu chitara electrică bas. „Prin clasa a V-a mă mai jucam pe calculator. Dar după aia m-am plictisit. M-am apucat de pian”, ne-a povestit Lucas Salanță.

Băiatul este un talent exploziv la pian. A reușit, în doar câțiva ani, studiind acasă, să facă progrese uimitoare. 

Lucas Salanță petrece la pian cam 3-4 ore pe zi. Fără să-l pună părinții și fără să se plictisească… Pur și simplu îi place și îl relaxează. „Cânt și atunci când am o zi mai proastă, sau când sunt trist. Dar atunci și melodiile sunt triste și lente. Și atunci îmi vine să ascult piese de Chopin sau Liszt. Ei au compus piese așa, mai triste…

Am compus și eu câteva piese. Dar încă nu vi le cânt, nu-s de ascultat acum”, ne-a explicat Lucas Salanță.

Pe parcursul clasei a VI-a, a participat la patru concursuri. La trei dintre ele, Lucas Salanță a câștigat Premiul I. „La cel mai greu dintre concursuri, la Concursul internațional Frederic Chopin, am luat premiul II… A fost bine și atât, pentru că doamna profesoară Helga Melinda Deac credea că nu câștig nimic. Pentru că au fost concurenți din peste 15 țări, foarte foarte buni, iar unii chiar mai mari decât mine…”, ne-a explicat Lucas. 

A început să studieze pianul acasă, pe la 6 ani, cu profesorul Cornel Moldovan.

Pentru vreo doi ani, pianul nu a fost decât un hobby pentru el. „Pe atunci nu prea îmi plăcea. Sau, mai bine spus, nu l-am luat chiar în serios… Abia pe la 8 ani am început să studiez mai mult. Așa că părinții mei s-au gândit să caute un profesor de pian.

Și l-au găsit pe cel mai bun. Cea mai bună, adică doamna profesoară Melinda Deac. Așa am ajuns la 11 ani să studiez acasă pian, cu doamna Helga Melinda Deac.

Cred că prin 2020 a fost, în timpul carantinei. Atunci am început să cânt mai mult. După alți vreo doi ani de studiu am început să câștig primele concursuri naționale și internaționale”, explică Lucas.

„Cel mai mult, la doamna profesoară Melinda îmi place că are răbdare. Eu nu cred că nu aș avea atâta răbdare, dac-aș fi în locul ei. E și foarte distractiv la orele ei. Și neobositor”, admite Lucas Salanță.

În urmă cu câteva luni, Lucas Salanță a fost ascultat și de reputatul profesor Mihai Diaconescu din Cluj. „Este un pianist de concert foarte foarte bun. I-a plăcut cum am cântat. Și a fost de acord să mă ajute cu etapele pe care trebuie să le parcurg în studiu…” 

Lucas Salanță a discutat puțin și cu pianistul Luca Toncian, care a susținut un concert special pe 1 iunie, la Bistrița. „S-a uitat cu atenție la degetele mele. Mi-a explicat ceva interesant. Că un tril, pe pian, se face din tot corpul, nu doar din degete. Când avem de apăsat o clapă, ca să se audă tare, trebuie să facem cumva ca forța să treacă prin picioare până la deget. Adică din tot corpul. Să nu pocnim pianul, ca să nu sune urât…”, ne-a mărturisit Lucas Salanță. 

„Îmi închipui c-o să ajung pianist de concert. Și o să susțin concerte la Viena și la Varșovia și prin alte părți…

Și dacă, prin absurd, nu aș ajunge pianist, mi-ar plăcea să restaurez sau să acordez piane…!

Să înlocuiesc câte o coardă sau să repar clapele. Deși e foarte greu și ia mult timp. L-am urmărit pe domnul care mi-a acordat mie pianul. Mi se pare foarte interesant…”, ne-a mai povestit Lucas Salanță.