Cu siguranță, inteligența artificială din 2030 va fi diferită de cea din 2025, a admis prof. univ. dr. Mircea Miclea, la Bistrița, invitat să inaugureze cu o conferință, Festivalul Educației. Inteligența artificială poate să genereze răspunsuri la foarte multe întrebări pe care noi le punem ca unui om care are o cantitate uriașă de cărți citite și studii văzute. În anumite segmente, porțiuni și sarcini – performanțele inteligenței artificiale sunt superioare performanțelor subiectului uman.
„Viitorul va face din fiecare dintre noi un sistem hibrid. Eu am o fișă a postului, în care sunt trecute o serie de sarcini. Eu, ca agent uman fac acum toate sarcinile respective. În perspectivă, unele din sarcinile pe care eu le am în fișa postului – să fac un plan de lecție, să colectez niște date, să rezum niște studii publicate pe o anumită temă – nu le voi mai face eu.
În perspectivă un agent inteligent va face aceste sarcini. Iar eu voi rămâne cu restul de sarcini. Prin urmare voi deveni un hibrid. Prestația mea, perfomanța mea va fi determinată de ce fac eu ca agent uman. Pe de altă parte, va fi determinată de agentul artificial pe care îl folosesc.
Vom fi hibrizi. Firmele vor fi hibride. Vor fi formate din agenți umani care fac anumite lucruri, dar și din agenți artificiali care vor face alte lucruri.
Firma va produce niște rezultate din combinarea celor două categorii de agenți. Este ceea ce ni se întâmplă în viitor. Vom fi hibrizi. Nu trebuie să fetișizăm inteligența artificială.
Este un instrument pe care trebuie să învățăm să-l folosim din ce în ce mai bine. Și să nu gândim despre el în termeni emoționali”, a avertizat prof. univ. dr. Mircea Miclea.
FOTO/VIDEO – Mircea Miclea, la Festivalul Educației din Bistrița: Ce rol mai are școala, în epoca inteligenței artificiale
Lumea se raportează emoțional la inteligența artificială. Unii sunt foarte optimiști și susțin că va urma un boom economic. Alții sunt foarte pesimiști și spun că va veni apocalipsa. Nu trebuie să gândim în termeni emoționali, trebuie să gândim în termeni pragmatici – susține Mircea Miclea.
„Avem niște sarcini de rezolvat. Viața înseamnă o continuă rezolvare de probleme. Dacă unele dintre probleme pot fi făcute mai bine de o astfel de unealtă, atunci vom utiliza această unealtă.
O vom utiliza cât socotim de cuviință. O vom utiliza responsabil. Iar rezultatele activităților noastre vor fi rezultatele unor sisteme hibride.
Mai merită să mergi la școală, în aceste condiții? Ce mai poate face școala în condițiile unor agenți inteligenți care îți oferă atâtea soluții ? Care mai este rolul școlii ?
Sunt câteva lucruri pe care școala poate și trebuie să le facă în continuare.
În ciuda faptului că avem asemenea agenți care ne oferă toate soluțiile, școala trebuie să rămână locul în care elevii dobândesc cunoștințe.
Cu cât ai mai multe cunoștințe la purtător, în capul tău, cu atât esti mai liber.
Cred că ar trebui scris pe frontispiciul fiecărei școli: Cu cât este mai multă cunoaștere, cu atât e mai multă libertate.
Dacă ai cunoaștere la purtător, ești mai autonom. Poți să gândești cu mintea ta proprie. Poți să compari un flux de știri, cu ceea ce ai tu în cap. Iar în funcție de ce ai tu în cap, poți să gândești critic. Să spui „acest lucru este adevărat, celălalt trebuie verificat”.
Dacă nu vom avea cunoștințe la purtător, vom deveni dependenți de instrumentele pe care le avem.
Iar dependența aceasta nu e deloc bună pentru noi.
Cred că ne așteaptă – dacă nu luăm în seamă aceste avertismente – un nou ev mediu.
În Evul Mediu, societatea era împărțită în două categorii. Erau artistocrații – care aveau latifundii, aveau pământ. Și erau iobagii care era legați de glie, nu aveau nimic și munceau. După care a venit revoluția industrială și a creat mai multe straturi sociale. Între patron și muncitor au apărut niveluri intermediare: maistru, șef de echipă, inginer șef. S-a diversificat ierahia socială.
Acum asistăm la o nouă revoluție industrială care va simplifica lucrurile.
Vor fi aristocrații epistemici – acei oameni care au cunoștințe și în cap. Nu numai cunoștințe care pot fi accesate prin instrumentele pe care le avem, internet sau agenți inteligenți. Ei vor fi capabili să pună întrebări adecvate. Pentru că, dacă nu pui o întrebare adecvată unui sistem de inteligență artificială, nu poți primi un răspuns relevant. Trebuie să știi cum să pui problema. Dar cine nu are cunoștințe nu poate să pună întrebări relevante. Îți poți da seama de cât de deștept e un om în funcție de cum pune întrebările. Cel care are mai multe cunoștințe pune întrebări mai deștepte.
Cine nu are cunoștințe, pune întrebări proaste.
Dacă ai un sistem de inteligență artificială, dar nu ai cunoștințe, îi vei pune întrebări proaste. Iar sistemul îți va da ceea ce tu îi ceri. La o întrebare proastă, îți va da un răspuns prost. Nu îl poți folosi adecvat dacă nu ai cunoștințe în cap.
Dacă nu ai cunoștințe fundamentale de fizică, chimie, biologie, istorie, economie – tu nu ai cum să întrebi inteligent. La o întrebare proastă nu poți să primești un răspuns bun.
Cei care au cunoștințe, vor deveni artistocrații epistemici.
A doua categorie va fi cea a „iobagilor epistemici”, a mai spus prof. univ. dr. Mircea Miclea. „Adică cei legați de instrumente, cei care vor avea mereu cunoștințe doar pentru că întreabă mereu inteligența artificială cum să rezolve cutare ecuație, cum să scrie un eseu, cum să facă o compunere. Ei vor fi legați de instrumente. Dacă le iei instrumentele, în capul lor nu se mai întâmplă nimic. Iar atunci este ușor să te lipsești de ei. Este ușor să-i înlocuiești.
Trebuie să ne gândim ce vrem să facem cu viața noastră. Vrem să devenim dependenți de uneltele acestea, iar atunci când cineva ni le ia – să devenim sclavi?
Vrem să fim autonomi ? Asta trebuie să facă școala. Să creeze autonomie prin faptul că oferă cunoaștere la purtător.
Subliniez încă o dată: Memoria este extrem de importantă. Faptul că avem cunoștințe peste tot și că le putem accesa ușor, nu înseamnă că nu trebuie să le avem și în mintea noastră. Dimpotrivă.
Este extrem de important să avem aceste cunoștințe în mintea noastră. Să facem un elogiu al memoriei. Pe baza acestor cunoștințe, putem să și gândim apoi.
Este la modă, ni se tot spune că trebuie să avem o gândire critică. Dar gândirea critică nu se poate dezvolta decât pe un conținut specific. La istorie, îl învăț pe elev să gândească critic dacă îi explic că din izvoarele astea istorice ajungi la cutare cunoștințe… Dacă îl învăț să înțeleagă procesul istoric sau factorii care intervin într-un proces istoric. Îl învăț să gândească critic pe conținutul de la istorie. Îl învăț să gândească critic pe conținutul de la biologie, fizică, literatură sau chimie… Gândirea critică nu se dezvoltă în eter, în abstract, ci doar pe conținuturi specifice.
Școala trebuie să continue să pună accent pe faptul că aceste cunoștințe trebuie învățate. Ideea că sunt la un click distanță e o gargară.
Sunt, dar dacă nu sunt la mine în cap nu mă fac pe mine să fiu mai liber și să gândesc mai bine. Nu îmi pot dezvolta nici măcar structurile neurocognitive dacă nu am conținuturi”, a mai spus prof. dr. univ Mircea Miclea la Bistrița.
