Părintele Nicolae Feier a fost propus ca cetățean de onoare al orașului. Consilierii locali își vor spune părerea în ședința din această lună. Preotul este unul dintre cei mai iubiți din Bistrița.
Părintele Nicolae Feier, care slujește la biserica de la Coroana, ar putea fi următorul cetățean de onoare al municipiului Bistrița. Pe masa consilierilor locali la ședința din această lună se află un astfel de proiect de hotărâre. Inițiatorul este chiar primarul municipiului, Ioan Turc.
Preotul este și cetățean de onoare al comunei natale, Mărișelu, din 2018. Acesta este unul dintre cei mai căutați preoți din Bistrița. Slujește de aproape 40 de ani, cariera preoțească fiind aleasă împreună cu părinții săi.
Acesta a fost și inspector de specialitate peste un deceniu, introducând practic religia în școlile bistrițene, după `90. Întrebat ce îi atrage pe oameni spre dumnealui, părintele Feier declara pentru Adevărul:
„Din cauza disponibilității mele la dialog și din cauză că Dumnezeu împlinește dorințele celor care se roagă cu toată inima. Capacitatea de a sta împreună cu credincioșii mai ales la necazuri și neputințe și la nefericiri. Biserica trebuie să-l sprijine pe om atunci când are neputințe”.
In legătură cu preotul Nicolae Feier există dacă nu controverse, cel putin niste semne de întrebare. Prin anul 2011 dânsul a mai fost „curtat” de organizatia locală a PNL Bistrița-Năsăud, pe vremea când aceasta era condusă de Ioan Țintean să candideze la alegerile locale din 2012 pentru fotoliul de primar al municipiului Bistrița sau măcar la o funcție de consilier municipal în Consiliul Local. (Vezi: http://arhiva.bistriteanu.ro/2018/parintele-nicolae-feier-era-candidatul-surpriza-al-liberalilor-la-primaria-bistrita-1304066369046.html)
Iată că după 10 ani, preotul Nicolae Feier, este propus cetățean de onoare al Bistriței acum un alt presedinte al organizatiei PNL Bistrița-Năsăud, pe numele său Ioan Turc, în calitate de primar al municipiului Bistrița.
Motto:
„De aceea, pledoaria mea nu este contra unor abordări, contra unor școli istorice sau numite „istorice” și nici contra unor persoane și personalități preocupate de trecut, ci este – simplu – o pledoarie pentru istorie și pentru istoric, pentru acea istorie privită ca formă de cunoaștere a vieții oamenilor în funcție de criteriul adevărului și pentru acel istoric care este specialist”.
(Acad. Ioan Aurel POP- Statutul istoriei și al istoricului la un secol de la Marea Unire)
In RAPORTUL de prezentare a propunerii de acordare a titlului de „CETĂŢEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI BISTRIŢA” preotului NICOLAE FEIER i se atribuie calităti pe care „vasăzică nu le are” cum ar spune Caragiale.
Intre acestea se numără si calitatea de istoric. Numai că tocmai tocmai in acest domeniu al istoriei a dat dovadă cel putin de amatorism. In anul 2015, preotul Nicolae Feier sustinea o enormitate cum că „biserica de la Coroana” cea mai veche din Bistriţa, cunoscută în Evul Mediu drept Mănăstirea Minorită a aparţinut dintotdeauna călugărilor ortodocşi. El susţine răspicat că:
„A fost găsit un document care mi-a demolat toată ştiinţa despe acest subiect… Această biserică, printr-un ordin, o lege a episcopului Transilvaniei Andei Szekey abia în 1336 a fost luată de la grecii schismatici, adică, mai pe româneşte de la românii ortodocşi şi a fost dată ordinului fraţilor minoriţi ai ordinului Sfântului Francisc de Assisi… Dacă veţi să vă documentaţi asupra acestui fapt, intraţi pe Google, la Misterele Bistriţei, şi citiţi acolo că doamna Milea publică pentru prima dată documentul acesta în care se arată că biserica este luată de la românii ortodocşi şi dată fraţilor minoriţi…”
La data când preotul Nicolae Feier a scos de la naftalină documentul cu pricina, Biserica de la Coroana era revendicată in instantă de Biserica Greco-Catolică. Intâmplător sau nu procesul care a durat de mai mulți ani și a fost câștigat de ortodocși la sfârsitul anului 2015. Se pune intrebarea cât o fi contat argumentul preotului Feier in procesul juridic. (Vezi: http://arhiva.bistriteanu.ro/2018/misterele-bistritei-cea-mai-veche-biserica-din-oras-a-fost-ortodoxa-dintotdeauna-video-1433660916876.html)
In numele adevarului, reamintim ca in 1893 biserica (fosta a minoritilor) impreuna cu ansamblul manastiresc nefolosit la vremea respectivă, fusese cumpărate de Biserica Greco-catolică, cu suma de 35.000 de florini avand in vedere ca la acea vreme romanii nu aveau voie sa isi construiasca biserica in interiorul orasului. Biserica Greco-Catolica a avut un rol esential in emanciparea si realizarea unitatii nationale a romanilor. Insusi marele istoric Nicolae Iorga a spus că toată diplomaţia României de 100 de ani nu a făcut atâta pentru a fi europeni, cât a făcut Biserica Greco-Catolică. Prin urmare, Biserica de la Coroana este biserica de suflet a greco-catolicilor bistriteni, fiind martora activa la evenimente importante de traire si simtire ramaneasca, culminand cu Marea Unire de la 1918. De aici a plecat spre Alba Iulia delegatia romaneasca participanta la Marea Adunare Nationala convocată de către Marele Sfat Național Român, prin Consiliul Național Român Central de la Arad, dupa ce “Credentionalele” fusesera sfintite in Biserica Romana Unita din Bistrita. De la Marea Unire se trage numele de Piata Unirii si nu are nimic in comun cu Mica Unire, chiar daca un primar incult a mutat aici bustul lui Cuza de la IJP, creind o confuzie publica legata de numele pietei. În 1948 regimul comunist a desfiinţat Biserica Greco-catolică, drept urmare şi biserica a fost preluat de către ortodocşi, iar in una din cladirile ansamblului manastiresc a functionat multa vreme Muzeul Bistritean. Dupa 1989, nu doar ca nici macar biserica nu a fost retrocedata adevaratilor proprietari greco-catolici, dar ortodocsi au pus stapanire si pe cladirile manastiresti ca si cum ar fi ale lor. De altfel, inainte de 1989 Protopopiatul ortodox din Bistrita a functionat la „Catedrala Ortodoxa” de pe str. Odobescu, avand hramul „Sfintii trei ierarhi” acesta fiind primul edificiu, construit în Bistriţa, pentru cultul ortodox. Nu intamplator acolo se afla si mormantul lui Grigore Pletosu, primul protopop ortodox al Bistritei. Ierarhii ortodoxiei bistritene sunt in stare sa-si nege propria lor istorie pe aceste meleaguri numai pentru a nu renunta la ceea ce nu le apartine.
Nu intâmplător academicianul Ioan-Aurel Pop făcea un apel pentru ca istoria adevarată să fie făcută de specialisti in domeniu pe bază de izvoare si fapte autentice.