A trecut prin clipe groaznice, dureri și chinuri greu de imaginat. Cu toate acestea, a învățat lecții importante, a învățat să iubească viața așa cum este ea și a lăsat trecutul în urmă. Lidia Pop, o fată din Rodna care a suferit arsuri grave în urma unui atac în Paris, a povestit cum s-a întâmplat totul, dar și cum i s-a schimbat destinul:
11 iunie 2017 este data în care Lidia Pop și colega ei de muncă au fost atacate chiar în restaurantul din Paris în care munceau. A mers acolo pentru a strânge bani, să se întoarcă acasă pentru a-și dedica timpul pasiunii ei: machiajul. Frumusețea ei a devenit obsesia unui bărbat, iar acest lucru avea să devină fatal pentru prietena și colega ei, iar pe ea avea să o ducă pe patul de spital pentru luni în șir.
Lidia Pop, victima unui atac groaznic, a povestit totul pentru bloggerul Raluca Jensen:
„«Merg la baie să îmi refac machiajul!»,mi-a șoptit prietena mea. «Mergi liniștită, șterg eu restul paharelor», am zis eu. Fredonam versurile unei melodii când dintr-o dată, 3 persoane cu cagule pe cap au intrat în restaurant și au început să arunce cu benzină (eu asta credeam atunci că era). Am început să țip panicată, neștiind ce să fac. Am vrut să ies afară, dar mi-am adus aminte că prietena mea era în baie. Am fugit repede la ea…
«Sunt trei oameni care dau foc la restaurant, încuie repede ușa!», am zis eu, cu o voce speriată. Ea intrând în panică, a început să plângă și să îmi zică că vom muri. M-am speriat și mai tare. Într-o fracțiune de secundă prietena mea a descuiat ușa și a luat-o la fugă, moment în care, focul și-a făcut apariția. Am fugit după ea și în acel moment am auzit o voce de bărbat: «Către geam, veniți către geam!» Am fugit în locul de unde se auzea vocea. Am ieșit prima pentru că eram mai slabă și am putut să ies mai repede. Au scos-o și pe ea, întinzând-o pe asfaltul călduț, pe cealaltă parte de drum. (Probabil că ați văzut clipul pe Youtube sau la știri). Mă uitam pe picioarele mele fără nici un gram de durere, priveam în jur… nu știam ce se întâmplă. Am alergat apoi spre ea, am încercat să o ridic, dar o voce m-a oprit: «Nu o mișca! Las-o așa până vine salvarea! NU O MIȘCA!»
«Ce se întâmplă? De ce sunt așa mulți oameni?», am întrebat eu. Nici un răspuns… Apoi am văzut un băiat care filma. «Ajută-mă, te rog!», am zis eu cu vocea din ce în ce mai stinsă. «Cum să te ajut?» m-a întrebat el panicat.
Nu mai rezistam! Dintr-odată gălăgia a devenit silențioasă, iar corpul îl simțeam greu! «Mor!», au fost ultimele mele cuvinte”.
Textul complet, AICI
Foto: Facebook Lidia Pop
