„A scăpat sluga la brânză” este o vorbă menită să sancționeze apucăturile necuvenite ale celor ce nu își știu locul. Deși, la prima impresie, am fi tentați să ne fie milă de slugă, nu putem să nu sancționăm necuviința și impostura. Pentru că doar ciobanul are întreaga grijă a oilor și munca cea mai grea. El este responsabil și tot el decide cui dă brânza.
O mare bătălie a vieții noastre, poate cea mai mare, este cea dintre „a fi” și „a avea”. În funcție de această alegere, oamenii se împart în două categorii: cei ce se străduiesc să obțină performanțe în “a fi”, să fie ceva în viață. Și cei care se străduiesc să aibă cât mai mult, pentru că avuția poate însemna putere asupra celorlalți.
Această luptă ne diferențiază ca oameni, dar se dă și în fiecare dintre noi.
Filozoful Mihai Șora, într-o carte a lui numită El, tu, eu, ea sau dialogul generalizat, se întreabă care este, la nivelul fiecărui individ, cea mai bună relație între „a fi” și „a avea”. Tot el ne oferă cel mai simplu răspuns pe care îl cunosc și care mi se pare și cel mai plin de înțelepciune: „a avea pentru a fi”.
Dacă nu ești pescar, nu-ți trebuie undiță și unelte de pescuit — te zbați degeaba să le ai. Dacă nu ești fotograf și nu ai acest talent, degeaba aduni aparate de fotografiat și obiective.
Iar dacă nu te-ai născut cu carismă și cinste, degeaba tot faci calcule să aduni voturi ca să fii într-o poziție bună în cetate.
Așadar, vorba a scăpat sluga la brânză este valabilă pentru cei care nu sunt nimic, dar vor să aibă mult. Dacă ciobanul este făcut să poarte de grijă oilor și să aibă ca bogăție brânza, sluga ar fi trebuit doar să-și aștepte partea cuvenită.
Faptul că mulți oameni își doresc ceea ce nu li se cuvine umple societatea de nefericire și nevroză. Și, totuși, ar fi atât de simplu să afle fiecare om ce este, ca să aibă exact atât cât îi trebuie pentru ceea ce este.
