Ce face porcul când nu mai poate de bine? Iese în drum…! Așa se spune, pentru că așa a observat gospodarul. A mâncat bine, e spălat, țesălat, dar rupe poarta și iese în drum. Aici este vorba despre ceea ce noi numim îndeobște buiecie și această apucătură o întâlnim și la oameni.
Omul buiac este suprasaturat, are de toate și toată lumea pare că îl respectă pentru că are bani. S-a învârtit, s-a sucit, are și case, și apartamente, și mașini, și conturi grase. Și el – și nevasta – și copiii pentru încă trei vieți. Ce îi mai rămâne de făcut?
Să fie extravagant, ca porcul care iese în drum să încurce lumea. Se apucă să scrie poezii pe la 70 de ani și intră în concurență cu poeții tineri… Își cumpără o echipă de fotbal ca să apară și el la televizor la ore de vârf. Inițiază conflicte artificiale cu cei din jur spunând că le vrea binele. Își persecută dom director subordonații, așa, de-o distracție. Buiacul mai intră în secte spiritualiste încercând decorporalizarea, sau se face critic de artă deși e un semidoct.
De astea face omul buiac și ne aduce aminte de o vorbă a unuia care a studiat Capitalismul primitiv și rolul banului în viața socială care spunea că omul care are bani, e deștept, frumos, instruit, artist, politician, sau ce vrea el.
Noi spunem numai că-i buiac și se aseamănă cu porcul care nu cunoaște rânduiala și de prea mult bine, iese în drum…
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea
