Tata a fost un om cugetat. Deși nu vorbea mult spunea lucruri esențiale și de neuitat. Într-o zi mi-a spus: Dacă vrei să dai într-un câine, întreabă mai întâi al cui e…!
Îmi atrăgea atenția că fiecare câine, animal și om are o demnitate, un arbore genealogic, o familie… Și că nu este bine să lovești fără să știi, să superi sau să jignești un om – doar pentru că ți-a provocat o neplăcere.
Lumea noastră este scindată și împărțită între demnitari și simpli cetățeni. Între șmecheri și fraieri, între bogați și săraci, între vedete și anonimi. Iar această intervenție vine să precizeze că toate aceste categorisiri sunt artificiale și false.
Demnitarul este de obicei fiul unui simplu cetățean. Ar trebui să nu uite asta și să îl slujească, dacă tot a ajuns mai sus social decât el. Bogăția se trage din sărăcia ajutată de zgârcenie, iar bogatul ar trebui să renunțe la acest defect care l-a îmbogățit și să împartă cu fratele lui, săracul. Vedetele au fost tot niște anonimi până când au avut norocul să fie apreciate pe scenă… Așa că modestia și prețuirea – celor anonimi li se cuvine.
Dacă vrei să dai într-un câine, sau într-un om, întreabă mai întâi al cui e!, spunea cu înțelepciune iubitul meu tată.
Iar dacă ar fi știut și Pilat din Pont vorba asta, poate avea o soartă mai bună. El nu a întrebat, și a lovit în fiul lui Dumnezeu…
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea
