Fericiți cei săraci cu duhul – spune românul nostru, cu gândul la marele dar făcut de Dumnezeu omului prin înzestrarea acestuia cu duh, adică cu suflet.
Prietenul meu, poetul Iustin Panța, spunea că numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată. Și mare dreptate avea…
Un Bună ziua, un Mulțumesc, un Îmi pare rău, un Te rog sau un Iartă-mă pot face mai mult bine sufletului decât o grămadă de lucruri complicate și greu de înțeles.
Discipolii a două școli spirituale își lăudau Maeștri. „Maestrul nostru stă pe un mal al fluviului și se concentrează, noi stăm pe celălalt mal și cuvintele din gândul lui apar pe papirusul ținut de noi. Aceasta este o minune”, spun unii.
Ceilalți spun: „Maestrul nostru spune că cea mai mare minune este să mănânci când ți-e foame și să bei când ți-e sete...”
Un dar venit la vremea lui și potrivit omului poate să-l facă mai fericit decât un milion de promisiuni. O pereche de mănuși, sau o căciulă în frig, o băutură răcoritoare în arșiță, sau un colț de pâine proaspătă când ți-e foame. Nu trebuie să bei de foame, nici să mănânci de sete.
Vorba aceasta fericiți cei săraci cu duhul vrea să spună că simplitatea și viețuirea în ea este o avere. Să nu-ți faci sufletul să-și dorească mult sau ceea ce nu se cuvine. Să nu te compari cu alții, pentru că întotdeauna comparația este sursă de suferință.
Sufletul nu este mult sau puțin, el este sau nu este. Iar pe cei sufletiști îi puteți ghici ușor, de departe. Sunt oameni buni…
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea
