Fiecare pasăre pe limba ei piere, fie că e mierlă, papagal, găină sau privighetoare…
Că veni vorba de privighetori îmi vine în minte o spusă a unui înțelept care sună așa: într-o lume fără iubire, privighetorile ar începe să râgâie…
Așadar dacă spui mereu minciuni și înșeli oamenii, pe limba ta pieri. Dacă faci binele și vorbele tale aduc mulțumire sufletească și bine celorlalți – tot spre pierzanie te duci. Dar ea se numește altfel și trece în memoria celorlalți ca mântuire.
Mulți oameni care fac răul se scaldă într-un relativism care spune că orice am face pe lumea asta, tot ne ducem. Că ne ducem cu toții – e drept. Dar că nu contează care îți este cântecul este un mare fals pentru că viața este scurtă și ea devine amintirea copiilor și nepoților. Credința face diferența.
Fiecare pasăre pe limba ei piere… Dar în urma ei pentru cei care vor veni este mai bine să rămână trilul ciocârliei, decât croncănitul corbilor sau râgâitul unei privighetori bolnave.
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea
