Găina bătrână face zama bună este vorba românească perfect valabilă în bucătărie, unde doar o găină bătrână aduce gust unei supe – bineînțeles, cum glumește cineva, însoțită de niște morcovi tineri.

Această zicală subliniază valoarea lucrurilor vechi și a oamenilor în vârstă. Îmi amintesc cum, pe când cercetam satele din Bistrița-Năsăud pentru a înțelege mentalitatea și obiceiurile locuitorilor, un bătrân din Agrieșeni mi-a spus o poveste pe care n-am uitat-o și pe care vreau să v-o împărtășesc.

Se spune că, într-o țară, un împărat tânăr a dat ordin să fie omorâți toți bătrânii, fiind considerați inutili, greu de întreținut și numai o povară pentru ceilalți. Zis și făcut.

Totuși, un nepot și-a săpat o groapă și și-a ascuns acolo bunicul, căci îl iubea foarte mult. Îi ducea zilnic mâncare și stătea de vorbă cu el pentru a învăța din experiența sa de viață.

Anii au trecut, iar în acea împărăție a izbucnit o foamete cumplită. Oamenii nu mai aveau ce mânca și nici ce pune în pământ. Atunci, nepotul s-a dus la bunicul său ascuns și l-a întrebat: „Bunicule, ce putem face? Țara piere…”

Atunci bătrânul i-a spus: „Acolo unde ați treierat grâul e multă pleavă. Dar unde este pleavă, mai este și grâu. Căutați sub pleavă și veți găsi grâu. Puneți-l din nou în pământ pentru a avea recoltă.”

Nepotul a urmat sfatul, a găsit grâu sub pleavă și a replantat boabele. Așa a salvat satul. Iar de acolo vestea s-a răspândit din sat în sat. Oamenii au repus grâul în pământ, și astfel întreaga împărăție a fost salvată.

Povestea bătrânului din Agrieșel, dintr-o margine de lume, m-a convins încă o dată că experiența de viață trebuie prețuită.

Vă rog să nu uitați această vorbă: „Acolo unde este pleavă, mai este și grâu”… Pentru că de multe ori, ceea ce arunci crezând că e lipsit de valoare, se dovedește a fi de mare preț.