„Nu te face mai bun decât părinții tăi”, a spus laconic și sentențios unul dintre cei șapte înțelepți pe care istoria filozofiei i-a ținut minte, ca trăind înainte de Socrate. Simplu, fără floricele, ei spuneau într-o propoziție mare adevăruri care le-au adus faima în istoria gândirii.
Respectul față de părinți a născut tradițiile, iar identitatea noastră locală sau națională se bazează pe aceste tradiții. Orice rupere a unei verigi strică tot lanțul. Atunci vedem că apar ca din pământ case cu arhitectură indiană, orientală. Sau sate întregi cărora nu le mai poți da buletin de identitate pentru că sunt construite în stiluri care nu sunt specifice locului.
Dacă ai de făcut o casă, poți să o faci lângă a părinților tăi. Nu neapărat peste ea, în locul ei, cu orgoliu. Pentru că România este largă și încăpătoare.
Dacă este de zidit o biserică, nu trebuie neapărat demolată cea de lemn în care s-au rugat părinții, bunicii și străbunicii locuitorilor din sat.
Pe scurt, nu e cazul să te consideri mereu mai bun decât cei care ți-au dat naștere și viață, părinții tăi.
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea
Nu cred că vreun român și-a făcut casa ca indienii. Sau ca italienii, să luăm un exemplu mai apropiat geografic. Pentru că este diferită clima, la noi ploua mai mult si trebuie acoperișuri in panta si streșini. Dar nici nu exclud.
Totuși, e bine sa tindem spre mai mult, chiar si sa fim mai buni decât părinții noștri. Dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să-i respectăm sau sa ne respectam identitatea, tradițiile, valorile.