Cine dansează – plătește muzica, spune un proverb corean. La noi s-ar traduce în vorba pe care o știm cu toții: cel ce stă în capul mesei plătește consumația. Cum ar veni: să ieși în față numai dacă te ține.
Dacă ești un șef și ai ajuns pe val, nu te îngriji doar să ieși bine în fața șefilor tăi. Căci pentru orice pește există un pește și mai mare. Ci străduiește-te să faci cinste celor din echipa ta sau celor care te slujesc pentru că mulțumirea lor îți aduce beneficii.
În termenii managementului, astfel de reflecții fac parte din capitolul Filosofie organizatională. Ea dă soluții pentru ca în fiecare instituție – fie ea de stat sau privată – relațiile dintre oameni să fie optime. Să se evite conflictele și să fie asigurat succesul muncii prin armonia inter-umană. Eu nu prea cunosc manageri… Cunosc doar șefi…
Așadar Șeful – care, se știe este șef chiar și în șanț – ar fi bine să plătească muzica dacă tot dansează cum îi vine. Adică să aibă responsabilități și față de superiori, dar și față de echipă și mai ales față de beneficiari.
Aș vrea să mai amintesc aici, că noi, cei din jurul șefului, am vrea să ascultăm muzică de calitate pentru toate gusturile, dacă se poate…!
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea
