Câteva fotografii de arhivă înfățișându-l pe Nicolae Ceaușescu în mijlocul unor delegați din Bistrița (alături de doamne în costume populare tradiționale) au fost suficiente pentru a ne aminti, ca prin vis, o teribilă zi de 26 ianuarie 1990… În care ar fi trebuit să mergem la școală, dar peste tot prin oraș pluteau zvonuri despre teroriștii care au otrăvit apele în școli.
Deși trecuseră zile și nopți prelungi de la isteriile de neînțeles ale acelui Decembrie 89… Se vorbea, totuși, că teroriștii vor răzbuna și la Bistrița moartea lui Ceaușescu – tocmai în acea zi de 26 ianuarie. Pentru că era ziua în care se născuse Ceaușescu, iar teroriștii aveau de gând să-i pedepsească pe români otrăvindu-le copiii cu apă infestată…
Motiv pentru care, mulți părinți nici nu și-au lăsat copiii să meargă la școală în acea zi… „Și noi ce facem? Mergem sau nu mergem la școală?”, i-am întrebat pe ai noștri, iar tata, mirosind că aveam chef de frecat menta pe-acasă, a dat din mână a lehamite – „Nu-i nici o apă otrăvită, dar dacă aveți chef, stați acasă și puneți mâna pe Cantemir! Oricum s-a dus dracului toată șandramaua…”
Ar fi împlinit azi 101 ani, dacă nu l-ar fi împușcat la Târgoviște ca pe un câine și nu l-ar fi ciuruit cu zeci de gloanțe… Și nu e vorba despre regrete sau tardive păreri de rău la adresa fostului dictator… Ci despre istoria care ne scapă printre degete, pe care nu o cunoaștem, care ne păcălește din nou și se răzbună…
[arve url=”https://www.youtube.com/embed/VhwUTDtNfNg” /]
